Viaţă de nămete

By krysstynutza on October 18th, 2009
M-am gândit sa va povestec cam cum decurge o zi din viata nametilor, si am ales ziua de vineri care tocmai a trecut.
Dupa o trezire foarte anevoioasa, ca de obicei, ma întâlnesc cu Deea sa plecam la scoala. Am ajuns în clasa cu întârziere, nu e ceva nou, si surpriza, la ora era domnul de eco (cel mai tare prof), si am zis surpriza deoarece nu aveam ora cu dânsul. A fost o ora libera în care am vorbit, am râs, unii au mai si învatat (ma apucasem si eu, dar am renuntat). Trece si cea de-a doua ora, si în pauza celei de-a treia ora vine Antonio (care era de serviciu pe scoala) si ne aduce un borcan de dulceata, pe care i-l promisese profa de engleza, si care sa recunoastem s-a tinut de cuvânt. Noi, ca nametii, am sarit toti sa gustam gemul, bineînteles, ca acum Antonio trebuia sa împarta gemul cu noi ca daca nu ,,esti o scârba” (D.Preda). Dupa ce strângem niste banii prin clasa, ne ducem la poarta si cumparam o pâine, când vine Mazzy cu pâina toti nametii se împingeau care mai de care sa ia mai multa pâine (sa stiti ca pâna la urma am împartit-o frateste, ca asa suntem noi :)),nametii, buni la inima, dar la început trebuie sa facem putina atmosfera . Împartim noi pâinea bine merci, dar nu mai este gemul. Ne-am dus repede la Antonio si l-am luat sa ne dea gemul. Cu chiu cu vai l-am convins, si în sfarsit gata sa mâncam. Da de unde, doar nu putea sa fie totul atât de simplu, nu puteam scoate gemul din borcan, si aici alte împingeri care ia mai mult care nu lua deloc, pâna când gasi Deea solutia sa ne puna la toti (desi pîna la solutie ajunsese borcanul jumatate). Si asa terminaram noi borcanul lui Antonio de dulceta.
În pauza urmatoare eram prea bine dispusi  ca sa nu mai facem ceva. Asa ca am iesit la usa, si îi puneam pe toti cei care treceau pe acolo sa închida usa ca ne este frig. Unii o închideau, altii mai putin, altii deloc . A venit si ora de economie în care Alex si Deea proiectasera planul pentru afacerea ce vor sa o deschida (în familie), un dansul pinguinului, a se întelege nu în ora de eco. Mai îmbatrâneste si omul câteodata si Alex isi pune esarfa lu’ Deea în cap iar eu îl ajut sa mearga ca de atâta batrânete nu mai putea.
La ultima ora, ora de dirigentie care numai în CNSH mai este valabila pentru ca asa vrea domnul Gorun, au venit niste domnisoare sa ne arate niste albume, pe care noi am dori sa le facem la sfârsitul clasei a XII-a. Sper sa nu fie cineva dintre nameti care nu vrea, ca din clasa sigur o sa fie.
Apropo, nametii, se pare ca noi am cam uitat sa trecem pe la ora de ,,NEW LIFE”, cred ca ar trebui sa facem ceva în privinta asta, nu cred ca o sa ne mai putem permite prea mult sa lipsim .

M-am gândit sa va povestec cam cum decurge o zi din viata nametilor, si am ales ziua de vineri care tocmai a trecut.

Dupa o trezire foarte anevoioasa, ca de obicei, ma întâlnesc cu Deea sa plecam la scoala. Am ajuns în clasa cu întârziere, nu e ceva nou, si surpriza, la ora era domnul de eco (cel mai tare prof), si am zis surpriza deoarece nu aveam ora cu dânsul. A fost o ora libera în care am vorbit, am râs, unii au mai si învatat (ma apucasem si eu, dar am renuntat). Trece si cea de-a doua ora, si în pauza celei de-a treia ora vine Antonio (care era de serviciu pe scoala) si ne aduce un borcan de dulceata, pe care i-l promisese profa de engleza, si care sa recunoastem s-a tinut de cuvânt. Noi, ca nametii, am sarit toti sa gustam gemul, bineînteles, ca acum Antonio trebuia sa împarta gemul cu noi ca daca nu ,,esti o scârba” (D.Preda). Dupa ce strângem niste banii prin clasa, ne ducem la poarta si cumparam o pâine, când vine Mazzy cu pâina toti nametii se împingeau care mai de care sa ia mai multa pâine (sa stiti ca pâna la urma am împartit-o frateste, ca asa suntem noi laughing,nametii, buni la inima, dar la început trebuie sa facem putina atmosfera . Împartim noi pâinea bine merci, dar nu mai este gemul. Ne-am dus repede la Antonio si l-am luat sa ne dea gemul. Cu chiu cu vai l-am convins, si în sfarsit gata sa mâncam. Da de unde, doar nu putea sa fie totul atât de simplu, nu puteam scoate gemul din borcan, si aici alte împingeri care ia mai mult care nu lua deloc, pâna când gasi Deea solutia sa ne puna la toti (desi pîna la solutie ajunsese borcanul jumatate). Si asa terminaram noi borcanul lui Antonio de dulceta.

În pauza urmatoare eram prea bine dispusi  ca sa nu mai facem ceva. Asa ca am iesit la usa, si îi puneam pe toti cei care treceau pe acolo sa închida usa ca ne este frig. Unii o închideau, altii mai putin, altii deloc . A venit si ora de economie în care Alex si Deea proiectasera planul pentru afacerea ce vor sa o deschida (în familie), un dansul pinguinului, a se întelege nu în ora de eco. Mai îmbatrâneste si omul câteodata si Alex isi pune esarfa lu’ Deea în cap iar eu îl ajut sa mearga ca de atâta batrânete nu mai putea.

La ultima ora, ora de dirigentie care numai în CNSH mai este valabila pentru ca asa vrea domnul Gorun, au venit niste domnisoare sa ne arate niste albume, pe care noi am dori sa le facem la sfârsitul clasei a XII-a. Sper sa nu fie cineva dintre nameti care nu vrea, ca din clasa sigur o sa fie.

Apropo, nametii, se pare ca noi am cam uitat sa trecem pe la ora de ,,NEW LIFE”, cred ca ar trebui sa facem ceva în privinta asta, nu cred ca o sa ne mai putem permite prea mult sa lipsim.

PC190574

Popularity: 19%

Fun:)

You can leave a response, or trackback from your own site.

32 Comments

Gimme a comment!




Um

Comments links could be nofollow free.

Get Adobe Flash playerPlugin by wpburn.com wordpress themes