Un final nefericit, din poveştii neterminate…
Jan 29
Prinţul viselor mele apăruse în viaţa mea şi credeam că nimeni şi nimic nu îmi va putea răpi această fericire până ieri, când o furtună a intrat în micul meu glob de cristal, iar atunci când a plecat a luat cu ea nu numai visele şi speranţele, ci şi pe micul meu prinţ cu ochi fermecători. Micul meu prinţ ce făcea ca lumea să pară mai bună, ce ştia cu un singur surâs să facă să dispară toate problemele, cu o singură mâingiere să aline orice durere, să transforme orice lacrimă în cristal.
A năruit tot ce era frumos şi pur, deşi ştiu că nu se va mai întoarce vreodată încă sper să construiesc la loc piesă cu pisă, ca într-un puzzle, globul de cristal şi să îl readuc pe prinţ din nou în povestea mea, poveste neterminată încă pentru mine. Încerc să găsesc în mine speranţa şi puterea necesară să readuc totul la viaţă.
Uneori nu toate poveştile au un final fericit, iar cele mai multe se termină poate prematur, înainte ca magia basmului să pătrundă în profunzime.
De cele mai mute ori fericirea ne scapă printre degete şi nu vedem decât atunci când este prea târziu, decât atunci când moare chiar şi ultima speranţă.
De cele mai multe ori uităm cât de dureros este să smulgi din pieptul unui om inima încărcată cu dragoste, un elixir fără de care nu ne-am mai putea numi fiinţe. Fiindcă orice fiinţă ştie să iubescă si să ocrotescă pe cel ce iubeşte.
E necesar să învăţăm să facem lucrurile să pară mai simple şi mai puţin dureroase, să ne controlăm tonul: „ Vorba dulce, mult aduce!”, contează să învăţăm să nu mai rănim oameni cu vorbe, dor mai tare ca orice lovitură.
Să fim atenţi atunci când hotărâm să ne întoarcem din drumul nostru, ce lasăm în urmă.
Să ştim că singurătatea e mai grea şi mai dureroasă ca tot universul, pus pe spatele unui singur om.
Să preţuim prieteni şi să avem grije de ei, sunt mai valoroşi ca toate bogăţiile pământului.
Toate aceste lucruri le-am învăţăt din ultima lovitură pe care soarta mi-a dat-o, şi nu a fost una deloc uşoară.
Sper să fi învăţat şi voi ceva din cele spuse şi trăite de mine.
Pentru micul meu prinţ mă semnez Dulce!
Te iubesc, chiar dacă…..
E greu uneori sa trecem peste despartiri mai ales cand totul se invarte in jurul acelei persoane. Nu am trecut niciodata prin asa ceva si sper sa nu trec dar te inteleg.
Important este sa mergem mai departe si sa nu traim cu speranta ca “ne vom impaca” si toate cele, ci pur si simplu sa ne aducem cu placere aminte de acele momente si sa ne bucuram ca s-a intamplat.
Vei trece peste, iar cu timpul iti vei da seama ca nu era adevaratul tau print. Il vei gasi pe cel care iti va oferi mult mai multe de atat.
kiss
Merci Zaza! poop
.-= Cristiana´s last blog ..5 =-.
Frumos post, imi pare rau ca am avut dreptate. Nu stiu ce pot sa zic mai mult de atat…
Impresionat postu'…trebuie sa mergem mai departe orice ar fi…oricum cuvintele tale sunt din inima…si orice ar fi…sa nu uiti ca Anna este aici pt. : -tine
!
-sa imparti cu ea clipe fericite si nefericte.
- pentru tot ce crezi tu ca poti sa ii impartasest.
Nu am ce sa iti spun mai mult de atat..
Oricum : Te iubesc mult de tot ..si nu uita …ca poate i se va intampla si lui …poate altundeva , cu altcineva si atunci. te vei simtii razbunata de ea…N'o sa tina mult.. Ai glija de tine
Big kisses
Nu comentez nimic pe blog,doar personal,daca vei dori sa vii sa ma vezi dupa vacanta.
Mereu alături de noi, doamna dirigintă…. Normal că vă voi vedea după vacanţă…
.-= Cristiana´s last blog ..5 =-.
impresionant no comment
Nu poti sa pierzi ceva ce nu ai avut niciodata.
Nu ai tu de unde să şti ce am avut eu şi ce nu am avut eu. Spre deosebire de tine eu nu aş fi renunţat aşa cum tu ai făcut-o. Laşo!
.-= Cristiana´s last blog ..5 =-.