Scrisoarea a III-a ( sau al treilea e-mail )

Am dat (din nou), navigând pe internet (iar)  peste Scrisoarea a III-a, versiunea din secolul XXI.

Enjoy!

Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,
Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:
“Sper ca Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou.
Ia vezi dacă-a tras maşina, lânga gura de metrou…”
“- N-a venit Mîria Ta, zise el privind în jur…”
“- Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.
Aşteptând vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,
Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare.
La un semn (curbă la dreapta), se opreste un X5.
Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.
Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,
Le-arată un “Sony Vaio”, care-l ţine la subraţ.
Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot în civil,
Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:
“- Tu eşti Mircea?”…
”- Da-mpărate, am uitat să îţi dau bip,
Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.
Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,
Şi-am luat-o pe centură, îndrumat de GPS.
Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine…”
“- Sunt la mine în masina şi te văd, te-ndrepţi spre mine”.
Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.
Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip
Să îşi strângă întreaga oaste la Rovine în câmpii,
Şi să lupte pân’ la moarte cu ai turcului spahii.
“- Baiazide, ştii că-i criza, şi-acum viaţa-i foarte grea,
Mă gândeam ca să ne batem,… dar la “Heroes” în reţea.
Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,
Nu ai vrea, dac-ai wireless, să jucăm “conQUIZtador”?
-Cum. când turcii-mi sunt în vamă, şi-am venit din Istanbul,
Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare “cool”?
Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,
Eu trăiesc în realitate, şi nu e nici un secret
Că am fost în multe lupte: Varna, Ialta sau Oituz…”
“- Pai eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un “buzz”??”
“- Mircea!!! Vin c-o întreaga oaste, iar tu faci mişto de noi..,
Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război”.

“-Cum vrei tu, mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,
Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.
N-aş vrea să pun pe “YouTube”, cu-ai tăi morţi,videoclipuri,
Nici că Dunărea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.
Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,
Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă.

Şi zicând acestea, Mircea îl lăsă pe Baiazid
Şi trântindu-i portiera el pleca la pas grabit.
Când ajunse la maşină, găsi-n geam , pe-un bilet scris:
“Scuze.V-am blocat o roata, c-aţi parcat pe “interzis”…”
Şi dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,
Ca să-şi strângă toţi ostenii şi să îi îndese-n “Jeep”-uri.

Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,
Dar găsiră pe toţi turcii, toţi cu pantalonii-n vine.
Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă
Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.
“-Baiazid , hai să ne batem…!! , Unde eşti, de ce nu vii?”

“-Mi-am scos în oraş ostenii, şi i-am dus la KFC.
Şi-am mancat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă…”
Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.
“-N-am ştiut că la “fast-foud”-uri nu e bine să mănânci,
Mai ales în România, fiindcă rişti să pleci pe “brânci”…
Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă, a fost o farsă.
Dă-ne nişte “triferment” şi-o să facem cale-ntoarsă”…

Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.
Deci se vede pân-la urmă ca “fast-food”-ul face bine.

Asta-i tot… Dar fiţi voi siguri că Istoria o sa zică:
“Turcii l-au vazut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică”..