Ultimele 4 zile (inclusiv cea de azi) au fost zile cu un program foarte plin și foarte alert. Pe lângă proiectele din online și cele de la facultate, a fost și ziua celui mai bun prieten (Dan), iar sâmbătă aveam programat să merg la Alba Iulia să văd primul meu meci live de rugby. Despre „party-ul” de ziua lu’ Dan, nu voi da detalii, decât asta. Despre meciul de la Alba Iulia voi scrie puțin mai mult.
Am ajuns acolo datorită lui Richie, sponsorizat de RMGC, în urma unui slogan lăsat la concursul de aici. Pentru că în noapte de vineri spre sâmbătă nu am dormit decât 2 ore (motivul), la ora 7:14 m-a sunat Cristina să îmi spună că autocarul pleacă într-un minut. Bineînțeles că știam de 2-3 zile ora de plecare, dar (vezi motivul) nu am fost pregătit. I-am promis că ajung în 15 minute și chiar am ajuns. Au fost 15 minute în care m-am spălat rapid, m-am îmbrăcat și am luat un taxi. Știu, am fost Speedy Gonzales.
Drumul l-am dormit aproape 90% (și la dus, și la întors), dar tot am apucat să observ șoferul care își arăta talentul. Nu am văzut niciodată un șofer de autocar să depășească tiruri și autocare fără număr. Felicitări domnu’. Odată ajunși pe stadion, după ce garda cetății Alba Iulia (poză furată de la Ale) au adus cupa, am sărit în galerie unde am rămas fără glas (antrenamentu…). Echipa Timișoarei a câștigat (32-10), iar cei de la CSM Baia Mare au trebuit să se mulțumească cu locul doi.
La sfârșitul meciului s-a organizat o tombolă (sponsorizată de cei de la RMGC) unde se puteau câștiga 10 iPhone-uri, 100 de mingi de rugby, 150 de tricouri și 150 de treninguri. Cred că a fost ziua în care am spart și eu gheața și am câștigat o minge de ruby foarte faină. Din păcate timpul scurt nu ne-a permis să mergem prin oraș și prin cetate (unde nu am fost niciodată). Dar a fost o zi câștigată.
Totuși, după o zi câștigată a urmat somn până duminică târziu, fiind trezit de una bucată pufoșenie.
