Înainte de toate…după o pauză de câteva zile bune….cică revin. E un mare poate la mijloc… Nu prea am timp astăzi să scriu fiecare idee ce o am momentan în cap însă voi reveni peste câteva zile cu articolele complete.
Acum…afară au fost vizibili, la Îaşi să specific, primii fulgi de nea din acest an..Pur şi simplu grozav.
A doua chestie de astăzi…ziua lui sormea, deci zi importantă din an. La mulţi ani pentru ea.
Revin de asemenea zilele viitoare şi cu ceva poze de iarnă şi cu articolele ce-mi macină gândurile în aceste zile.
Dupa ani la rand de un par lung si ondulat, astazi am vrut sa ma tund baieteste, dar apoi m-am gandit ca un bob filat ar fi ceva interesant… si m-am tuns…
Socul a fost enorm pentru toti cei care m-au vazut… adica se vede diferenta :)) ……
Hime ne certa mai devreme că în ultimele zile am fost cam leneși iar blogul a fost pe plan secundar. De ce? Pentru că a fost sfârșitul școlii pe anul 2009, au fost tezele, eu am cam răcit și am fost hipnotizat de “Rămânem prieteni” al lui Spike iar Alex de “Locul potrivit”! Țin să vă anunț că am postat și pe HipHopBlog recenzia lansării albumului „Radio”.
Culmea, parcă toată lumea din oraș citește blogul și a aflat că am împlinit 18 ani și nimeni nu mai îmi cere buletinul când comand bere iar astăzi nici nu am intrat bine în cabinetul medicului de familie că secretara de acolo mi-a zis că nu mai sunt asigurat pentru că am împlinit 18 ani și că trebuie să fac niște drumuri pe la Casa de asigurări… Nu ar fi fost mai simplu să-i aduc o adeverință de elev doctorei să ateste că mai sunt elev? Ba nu, trebuie să umblu acum, astea sunt legile.
La începutul săptămânii eu și Teea, dar și restul colegilor, am rămas dezustați de comportamentul unei persoane, care s-a văzut mai „jmecheră” atunci când a văzut că mai este cineva lângă ea. În trei ani jumătate nu a stat în picioare cât a stat într-o oră pentru a demonstra că ea are mereu dreptate și pentru a bârfi. Ok. Dar să vedem dacă va mai sta în picioare… da, probabil dacă va fi o inspecție însă pentru a preda o lecție nici vorbă!
Știu de o jumătate de an “Dansul pinguinului” și atunci când am văzut că începe să devină popular m-am întrebat când va apărea o manea (are influențe mai orientale însă nu zic că este manea) care să se numească așa sau să conțină instrumentalul acestuia! Uite că a trecut mult timp, spre surprinderea mea, și a apărut o asemenea “piesă”. De cine altcineva să fie “interpretată” dacă nu de romeo fantastic, cel mai dezgustător personaj din “sfera manelelor” (puteți să mă contraziceți că eu nu știu prea mulți).
Și încă ceva… Am făcut prima tură cu Alex cu mașina după ce și-a luat permisul! Conduce bine, nu trebuie să vă feriți de el. Până la următorul post vă las să ascultați piesa Protest, apărută pe compilația Uniți sub tricolor (părerea mea? e extraordinară!)
Azi am avut o zi foarte complicată. Am avut momente în care mă simţeam foarte bine şi foarte fericit de cadourile primite de la Teea(click pentru a le vedea), dar am avut şi momente nasoale. Cum ar fi ultimul subiect din teza de la franceză, sau ultima parte din ora de română.
Unele peste altele, azi, şi-au amintit şi nămeţii că pe 5 august a fost ziua mea, şi mi-au făcut un superb tricou, cu mesajul: “HELP! Everybody wants me!” :)). Le mulţumesc tutuLOR pentru cadou.
În câteva minute o să dau drumul la filmul Click (2006). Îl am în calculator de vara trecută, dar nici până acum nu l-am văzut. Cum e filmul? L-aţi văzut?
P.s: în cutiuţa aia, era o brăţară de argint. Adică…încă e :))
Mirosul proaspăt al iernii te duce-n Paradis. Un curat miros, un rece fior, o senzaţie de eliberare…asta mă face pe mine iarna să simt. În fiecare iarnă mă simt din nou copil. Îmi aduc aminte de vechile întâmplări. De cum petreceam ore în şir în zăpadă, în frig. Cum abia aşteptam să intru în casă şi să simt căldură…Cum după ce îmi uscam perechile de mănuşi zburam din nou pe sanie. Ceaţa ce învăluie oraşul în acele dimineţi de iarnă mă duc pe mine pe drumul spre visare. Fiecare fulg de nea ce pe nas îmi cade, fiecare bulgăre aruncat după mine, Fiecare supărare pentru o tăvăleală în zăpadă..îmi aduc aminte că eu trăiesc. Un zâmbet aruncat peste umăr, un om de zăpadă ridicat, un derdeluş de mine cercetat….aceste lucruri mă fac să mă simt cel mai copil dintre copii.
Trânta în zăpadă, alunecările din cauza poleiului, frigul infernal de dimineaţă mă fac să mă gândesc la adevăratele mele dureri. Fularul, gluga de la haină pusă peste urechi, urmele lăsate în proaspăta zăpadă..îmi aduc aminte de ciocolata caldă băută lângă gura sobei la bunici… Mă jucam cu îngerii, eram şi eu un înger… Mirosul proaspăt al iernii…
Acum doar visez la zăpada cea dintâi ce încă n-a venit…
PS. În următoarele zile am să public un articol personal despre părerea mea în legătură cu politica din România..Sper să reuşesc să iasă ce vreau eu…Kisses
