Despre iphone

Ziarul TheTelegraph a facut un sondaj la care au participat ~4000 oameni.

Tema sondajului? Care este cea mai importanta inventie..

Rezultatele au fost urmatoarele :

100 GREATEST INVENTIONS

1. Wheel 2. Aeroplane 3. Light bulb 4. Internet 5. PCs 6. Telephone 7. Penicillin 8. iPhone 9. Flushing toilet 10. Combustion engine 11. Contraceptive pill 12. Washing machine 13. Central heating 14. Fridge 15. Pain killers 16. Steam engine 17. Freezer 18. Camera 19. Cars 20. Spectacles 21. Mobile phones 22. Toilet paper 23. Hoover 24. Trains 25. Google 26. Microwave 27. Email 28. The pen 29. Hot water 30. Shoe 31. Compass 32. Ibuprofen 33. Toothbrush 34. Hair straighteners 35. Laptops 36. Knife and fork 37. Scissors 38. Paper 39. Space travel 40. Kettle 41. Calculator 42. Bed 43. Remote control 44. Roof 45. Air conditioning 46. SAT NAV 47. Wi-Fi 48. Continue reading

Posted in Statistici | Tagged , , , | 9 Comments

Scrisoare de la casa de copii

În seara aceasta, vreau să vă prezint ceva frumos. Poate unii dintre cititori ştiu, poate unii nu ştiu, dar eu sunt de religie baptistă şi fac parte din Biserica Creştină Baptistă Maranata din Târgu-Jiu. Avem aici un grup, care îmi place să cred că este foarte unit, de adolescenţi. Avem şi un blog al nostru(deocamdată este picat din cauza problemelor de la NShost), dar care este pentru moment în stadiul BETA: tema de pe el nu va rămâne aceeaşi, o să fie foarte multe modificări. Probabil îi vom da drumul în 1-2 luni.

Ca să ajung unde am vrut să ajung: împreună cu acest grup de adolescenţi mergem la o casă de copii, unde le ducem cadouri, ne jucăm cu ei când mai avem timp, şi facem diferite activităţi. Acolo, cam fiecare dintre noi (toţi avem între 14 şi 20 de ani), ne-am cam ales câte un copilaş (fetiţa mea, o cheamă Bianca, are 10 ani, e blondă, creaţă, cu ochi albaştrii, şi o superbă). Fotografii cu tot ce facem pe acolo, şi pe unde mai mergem (avem mai multe activităţi), o să fie în curând aici pe site, şi pe blogul nostru.

Este acolo e fetiţă, Letiţia, are 7 ani. O să aflaţi mai multe din scrisoarea de mai jos. Pe ea o îndrăgeşte cel mai mult lidera noastră, Oxana (are 30 şi e căsătorită cu Dan, care va fi amintit în scrisoare). Eeh..Oxana are ceva pile pe la casa aceea de copii, şi a reuşit să o ia pe la ea pe Letiţia, câteva zile. În timp ce Oxana făcea de mâncare, Letiţia a prins calculatorul, şi a scris o mică scrisoare. Pe mine m-a făcut să mă gândesc la foarte multe lucruri. Chiar nu mă gândeam că o fetiţă care a stat decând s-a născut la o casă de copii poate să scrie aceste lucruri. Lectură plăcută.

Eu ma numesc Letitia,, si sunt in clasa intii. Si am 7ani. Si am numai febe.
Oxana ma iuat acasa ia ea, eu sunt cuminte ia ea si cand mancam ne spunem rugaciunea prin vorba cu Dumnezeu. Inainte sa ne punem in pat nespunem rugaciunea
Oxana te iubesc muit din sufietui meu.
Pent ru tine o sa nu mai fac prostii.
Si, o sa t eiubesc foarte mult si ca nu o sa temai supar pentru tine o, sa ma fac cuminte.
As vrea sa mergem impreuna in parc cu Oxana si cu Dan.
Si sa ne dam pe leagane sipe tobogane.
Numai cand termini ce ai de facut si daca vine si Dan cu noi.
Si o sa ne bucuram si o sa dixtram o sa ne intilnim cu copii mai mici decit noi cei mai marii.
Si o sa am grija de ei si o sa ma joc cu ei.
O sa ne ducem la apa si o sa ne udam si o sa cantam langa Dumnezeu.

Pentru orice întrebare şi nelămurire, există posibilitatea de a comenta.

Posted in Editorial | Tagged , , , , , | 17 Comments

Cum aş fi vrut să te întâlnesc

M-a întrebat cineva cum aş fi vrut să o întâlnesc pe “ea”. Mi-au ieşit o grămadă de variante, care mai de care mai romantice, dar am rămas la una singură. Nu foarte romantică la prima vedere, dar care mie mi-a plăcut.

seara, ceasu’ meu arăta ceva în jur de ora 19. Mesaj pe telefon: “Ai cum să iei maşina în seara asta?”. Eu eram la volan cu Emilia (soru-mea). Îmi dă prin cap, cam ce vrea să facă, dar chiar nu credeam că poate să facă asta. Ajung acasă, încep să mă milogesc de ai mei: “daţi-mi şi mie maşiiiiina….vă rooog….merg la clătite la Dan acasă…”. Trece o jumătate de oră de când primesc acceptul părinţilor, ea încă nu plecase de acasă, eu atunci alimentam.

Ea are carnet de câteva luni…Atunci era prima dată când ne întâlneam. Vorbeam de o lună, dar niciodată faţă în faţă. În câteva minute am plecat, Dan era în dreapta, l-am luat ca să nu fiu singur. Ea pleacă de acasă. Eu eram nerăbdător, vorbim tot drumul la telefon, ca să îi explic pe unde să o ia.

După o oră, îmi spune la telefon că vede nişte lumini roşii, pe nişte stâlpi. Eu văd la fel. Să fie oare aceeaşi stâlpi? Să fi trecut pe lângă mine, sau să fie foarte aproape? Văd un far care vine din faţă. Îi spun la telefon: “Auzi…dar ţie nu îţi merge un far, eşti pe motocicletă, sau nu eşti tu?”. Ea: “Nu cred că sunt eu. Eu ştiu că îmi merg farurile. Dar stai: tu ai o maşină cu număru’ GJ-17- ___?”. “Da, eu sunt.”. Exact atunci trecea pe lângă mine. Am oprit fiecare pe partea lui, ne-am dat jos, ne-am văzut, şi nu ştiam ce să facem. Dan a trecut în maşina ei, ca să ne lase pe noi în a mea. Aveam căldură de la început. Nu era nevoie să facem noi.

Am stat vreo 20 de minute pe bancheta din spate, degeaba, doar vorbind despre orice. Apoi….

restul e CanCan :D

Posted in Creatie | Tagged , , , | 32 Comments

Citesc şi eu acum

M-am gândit. De obicei, eu nu citesc cărţi. Adică citeam, când eram mai mic. Ultima carte citită a fost Enigma Otiliei.

Am pus cuvântul “citită”, în italic, pentru că nu am citit-o.  Era o carte foarte interesantă. Îmi amintesc că printr-a noua, mi-a trebuit la şcoală. Şi citisem deja 70-80 de pagini din ea, şi mi se părea frumoasă, şi deja bănuiam finalul: Otilia, se va mărita cu Felix. Dar tot o citeam. Până când într-o zi, din greşeală am deschis la ultima pagină. Şi am văzut pe acolo că Otilia se căsătorea cu Pascalopol. Vai…direct la bibliotecă m-am dus. Şi de atunci: nicio carte. Continue reading

Posted in Fun:) | Tagged , , , , , | 23 Comments

Egoista?

Mă trezesc din nou în aceeaşi lume numită realitate. Privesc doar chipuri necunoscute, doar mii şi mii de chipuri ce trec nepăsătoare pe lângă mine. Mi-e milă de al lor suflet pierdut, de a lor zâmbet irosit şi mai ales de a lor viaţă trecută. Vreau să plâng, să respir, să mă descarc. Nu pot.

Sunt o egoistă? Sunt egoistă pentru că mă gândesc la fericirea mea şi încerc să trec nepăsătoare pe lângă suferinţa altora? Nu pot.

Sunt o egoistă? Mă gândesc la mine pentru că nimeni altcineva nu o face. Încerc să uit de toţi şi toate. Nu pot.

Sunt o egoistă pentru că visez că zâmbesc două zile la rând? Merit ca toţi să mă urască doar pentru atât? Nu pot. Nu pot zâmbi când alţii suferă, nu pot trăi când alţii mor. Nu pot visa când alţii au coşmaruri, nu pot iubi când alţii urăsc. Continue reading

Posted in Fun:) | 7 Comments