În ultimul timp nu am mai onorat nicio leapșă. Nu am un motiv anume, dar pur și simplu nu am făcut-o. Prin asta îmi cer scuze și de la cele două Alexandre (Ale Palconi și Alex Dragoș) pentru că nu le-am preluat leapșele și promit că o să le onorez într-o zi. Iar pentru că am primit aceeași leapșă de la două persoane diferite (Oana și Jteph), m-am gândit să îmi fac timp pentru ea. Este vorba de lucrurile pe care le-aș face dacă aș fi din nou în clasa a noua și despre ce făceam eu în primul an de liceu. Din păcate pentru alții (dar din fericire pentru mine), o să scriu ce am făcut în toții anii de liceu – nu doar despre clasa a noua.
Pot să spun ceva pe scurt? Pot, nu? Liceul a fost superb. A fost cel mai superb liceu pe care l-a avut cineva vreodată. Aș da orice să mă întorc un an în liceu și să mă mai distrez odată alături de grupul de 7-8 persoane care eram ca frații. După vreo 2-3 săptămâni de la începerea liceului s-a întâmplat că ai mei voiau să mă mute la o altă secție („cea mai bună din oraș”), secție la care și eu am vrut să intru inițial. Dar după ce am văzut colegii și m-am obișnuit cu ei, nu am vrut nici în ruptul capului să plec. După ce le-am spus colegilor că părinții vor să mă mute, au zis că vin în fața blocului și fac „revoluție”. Într-un final am scăpat de asta și totul a fost minunat. Tot în clasa a noua am fost ales cea mai populară persoană din clasă. Eu eram într-un concert la Craiova și la ora de dirigenție s-au făcut niște voturi, iar eu am fost anunțat că sunt baștan.
Când vă spune cineva că liceul e cea mai frumoasă perioadă a vieții, să îl credeți!! Niciodată nu o să uit farsele pe care le făceam profesorilor. Într-un an, de 1 aprilie, am sunat-o pe profesoara de română să îi spun că i-am ridicat mașina. Am ținut-o în șah vreo 10-15 minute, ajungând aproape să mă înjure (credea că sunt un polițai…). Cred că de vreo 20-30 de ori pe an ne învoiam de la profesori pe motiv că avem „antrenamente la bowling/biliar”. Nu o să uit niciodată că mai erau câteva zile până la bac și toți colegii făceau pregătire în clasă cu profesorii, iar noi jucam tenis de câmp.
Mulți prieteni știu și de incidentul „New Life”. Povestea pe scurt: aveam opțional de chimie și nu mergeam absolut deloc la el (după ce am vorbit în prealabil cu profesorul și i-am spus că nu vrem să îi deranjăm ora și că mai bine mergem în altă parte). Într-una din zile, ni s-a înfundat drumu’, că am fost ridicați de jandarmi pe motiv că chiulim (mda, ce motiv) și duși la școală cu duba (chiar dacă café barul era la câțiva metri de poarta liceului). Ce a urmat: eram priviți ca niște zei în școală și ni s-a scăzut media la purtare. Am ajuns pe Antena 1 București și eram vedete. Aveți aici un link de pe youtube. Eram 9. Nouă dintre cei mai dăștepți din clasă. Din păcate, puteam să scăpăm fără nimic. Dar…doamna dirigintă nu a prea vrut să se implice. Din păcate.
Unul dintre cele mai tari lucruri pe care le-am făcut, a fost prin clasa a zecea, cred. Aveam un laptop și mergeam cu el la școală și ne uitam la filme câteodată. Într-o zi, l-a văzut diriginta și ne-a întrebat al cui e. Pentru că eram uniți, am zis că l-am cumpărat mai mulți și îl folosim doar la facultate. Era în culmea extazului. Ne-a lăudat la tot liceul cât de uniți și buni colegi suntem noi. Doamna, știu că o să citiți. Atunci mi s-a părut amuzantă gluma – și acum mi se pare la fel. Vă mulțumim că ne-ați făcut și mai cunoscuți în liceu. Tot liceul știa de a 9-a B, a 10-a B, a 11-a B și a 12-a B. Eram unici.
tl; dr
Clasa a noua, dar și liceul, au fost pentru mine un punct de plecare, un punct de unde am devenit ceea ce sunt acum. Și sunt mulțumit!
Pentru că e frumos să dau leapșa mai departe, m-am gândit la câteva persoane foarte faine din blogosferă: Nebuloasa, Deme și Dan. Sper să aibă timp de ea și le dau voie să facă așa cum am făcut eu: să scrie despre tot liceul, nu doar despre primul an din liceu.
Pentru cei care vor să vadă câteva poze din liceul superb pe care l-am avut eu, am pus mai jos o galerie:
