Ce mă, ești inteligent?

Am găsit un test de inteligență pe blogul lui Jteph. M-am chinuit vreo două minute să îl rezolv, dar mi-a ieșit în final. Nu este greu, așa că vă rog să îl rezolvați și voi, iar cei care îl rezolvă, sunt rugați să îl dea mai departe.

Întrebare: Cu cât este egal: 9+7 dacă 2+3=10, 7+2=63, 6+5=66 și 8+4=96?

După ce vă dați seama de sistem, răspunsul constituie parola din Excel-ul de aici (click!).
Multă baftă și să nu copiați.

Aș fi curios cum se descurcă cele cinci domnișoare: Alexandra Palconi, Alexandra IrimieAlexandra Costea, Duntz și Deme.

Posted in Chestii | Tagged , , , , | 19 Comments

Because…

M-am săturat de promisuni, promisiuni pe care mi le fac singură…amăgindu-mă încontinuu, poate imi place să cred că visul meu e pe drumul bun, cel al îndeplinirii. Dar cu fiecare zi realizez că în mintea mea totul este diferit de realitate, mult mai frumos, mai plăcut şi foarte aproape de final. Nu mi se mai întâmplă rar, ci foarte des, te văd pe tine, acelaşi tu…mereu alături de mine, invitându-mă la valsul cel mai important din viaţa mea, cel al majoratului meu. Imi dăruieşti seraficul buchet de trandafiri albi-crem, care mă îmbată cu mirosul lor seducator, apoi lăsându-mă purtată de mireasma lor şi de sentimente iţi alunec în braţe, ne prindem timizi de mână, sfiala nu ne lasă să ne apropiem prea mult corpurile, privirile fug unele de celalalte. Ne lăsăm purtaţi de vals, treptat corpurile noastre se lasă conduse de sentimente, se apropie fără ca noi să ne dăm seama…ne privim atât de covârşitor încât timiditatea nu-şi mai găseşte loc între noi doi.Suntem doar noi pe ringul de dans al vieţii noastre unde impetuasa iubire pare de neînvins.

Printre mii de voci aud şoptitul “Te iubesc!”, îmi las capul îîn jos pentru a nu-mi vedea lacrimile de bucurie, apoi cu multă emoţie iţi spun “Te iubesc mai mult de cât ţi-ai putea imagina vreodata”. Mângâierile tale îmi ating sufletul, obrazul nemaisimţind nimic…mă simt cea mai fericită, muşcându-mi buzele implor timpul, să-i fie milă de mine, să se oprească, să pot savura aceste clipe cu o bucurie nemaîntâlnită!

Simt cum trupul îmi tremură de nelinişte, se apropie finalul, mă voi despărţi de tine, nu ştiu ce se va întâmpla cu noi, poate ce am auzit vor rămâne două simple cuvinte.Nu mai pot rezista şi fug, mă desprind din braţele tale, lacrimile de abia mă lasă să văd pe unde merg, picioarele nu mai rezistă, cad în genunchi. În răcoarea nopţii doar iarba udă îmi atinge pielea, doar ea îmi înţelege suferinţa, doar ea, luna şi stelele ştiu ce simt pentru tine. Ostenită de durerea sfâşietoare îmi închid ochii…de fapt îi deschid şi realizez că totul a fost un vis, din care o parte îmi doresc din tot sufletul să devină realitate.

“I’m everything I am/Because you loved me”, finalul preafrumosului meu vis, finalul piesei ce îmi aminteşte mereu de tine, ce mă face să visez la tine. Închid telefonul, îmi şterg lacrima de pe obraz…şi în urma speranţei mele rămâne un dureros oftat.

 

 

P.S:.”Pride and prejudice”…încă fac parte din viaţa noastră, spun atât de multe, dar le lăsăm să transforme doi oameni în două marionete!

Posted in Creatie | Tagged , , , , , | 35 Comments

O seară cu miros de spirt (G.P.)

În delirul unei febre nebune, se strecoară un el prin vis, prin coşmar, prin noapte şi prin clipe pierdute. Îmi cuprind între palme toată naivitatea şi o ascund de văzul lumii. Încerc să-mi împătur tristeţea pentru a nu fi citită de oricine. Adulmec zilele şi serile lungi la rând, cu miros de zâmbet, iar acum cu miros de umbră şi spirt. Mă adâncesc în gânduri, dar când primesc un semn, o şoaptă zâmbesc toată şi mă cuprinde aşa în mine, o fericire.

Credeam că nu-mi era dor. Mă năpădeau alte amintiri, gânduri nocturne şi fotografii cu zâmbete uitate. Dar tresar de fiecare dată când îmi spui: „heeey”. Deşi e simplu, e natural şi poate să pară amical. Mi se afişează un mare surâs pe buze, suspin încet şi mă bucur. Îmi place ceea ce simt. Iar toate începuturile sunt aşa nevinovate, pline de suspans, de trăiri exacerbate. Sunt acele momente în care închizi ochii şi tot ce îţi vine în minte e un chip senin ai cărui ochi strălucesc.

Nici nu mai ştiu descrie ceea ce simt, cum simt. Ştiu doar că din mulţimea de persoane din jur, el mi-a trezit sentimente care credeam că sunt pierdute undeva într-un abis obscur. Am crezut că nu voi mai simţi. Acum îmi sunt dragi clipele astea cu copilăreală, înroşit şi orice altceva tipic unei adolescente de paisprezece ani.

A fost doar un vis, până acum câteva momente. Dar acum începe să fie mai mult decât câteva rânduri scrise noaptea. Sunt şi mesaje scrise cu emoţie, primite cu aceeaşi emoţie. Sunt câţiva fluturaşi care vor să iasă din coconi şi să zboare într-un mod rebel. Coloraţi şi neastâmpăraţi.

Dar îmi e puţin frică. Dacă deschid o uşă albă, iar când voi dori să o închid va fi o poartă metalică şi grea care nu se închide nicicând etanş? Poate adorm în braţele lui cu teama de a mă trezi fără el alături. Aş vrea să nu mă mai lase din apropierea noastră, să-mi pătrundă nu doar în minte şi în trup sentimentele. Ci aceasta să-mi fie starea mea de a fi, de a trăi, de a simţi, de a păşi. Poate pun geană peste geană şi fug la el. Îmi iau şi protectorul cu mine şi îmi înăbuş fricile, dorinţele temerare şi dau frâu romantismului ce s-a ascuns mereu sub fila de protecţie transparentă.

Când îţi întind mâna nu e ca să facem cunoştiinţă. Îţi întind mâna în semn de deschidere faţă de o nouă poveste. Îţi sar în braţe nu doar de dragul nebuniei de moment, ci pentru tot ce va urma, să fie prima dată. Printre litere negre, mereu se vor afla rânduri albe. Printre fluturi albi, mereu va fi un decor negru. Dar, fă-mă să uit! Şterge-mi orice urmă de tristeţe şi dă-mi tricoul tău roşu pentru a mă pierde în el, în noapte, în idilă, în poveste. Vrei?

 

Posted in Feelings | Tagged , , , | 13 Comments

Viciile mele – Leapșă

Adi Dragoș ne-a pasat o leapșă ieri pe care nu o puteam refuza, mai ales că nu prea am mai intrat în astfel de jocuri. Tot pentru Adi Dragoș am niște mulțumiri pentru că ne-a împrumutat monopoly-ul blackout. Tema leapșei? Viciile. La prima aparență pot spune că am foarte puține, dar dacă mă gândesc mai bine, nu este deloc așa. Nu sunt la fel de multe precum au Bitză și Cheloo, dar sunt, ce-i drept.

Ascultând piesa de două ori mi-am dat seama că am foarte multe, iar schimburile de vicii au fost notabile în ultima vreme. Dacă nu ai vicii ai fi o persoană banală? Eu zic că da, la fel dacă nu ai idei, dacă nu ai făcut nimic interesant, dacă ai stat toată sesiunea să înveți, dacă singura ta distracție este atunci când mergi în cluburi și te rupi pe manele sau dacă emisiunile tale favorite sunt Happy Hour și Acces Dinrect, iar singurele ziare pe care le citești zilnic sunt Click și Cancan. Dar stați… și acestea sunt vicii, poate mai periculoase decât țigările și alcoolul.

Nu fumez, Doamne ajută că m-am ferit de acest viciu timp de 19 ani, dar viciul meu este și mai grav. În preajma mea sunt multe persoane care fumează, nu în apartament, dar ies foarte des și fumul de țigare este foarte dens pe oriunde mă duc. Cât timp am fost în Spania, am prins începutul unei legi foarte bune: de la 1 ianuarie nu s-a mai putut fuma în spațiile închise. O lege pe care am înțeles că o va adopta și Parlamentul României, dar, ținând cont de birocrația de care se vorbește dar nu este prezentă la noi în țară, va fi foarte greu. Fumul de țigare este mult mai periculos pentru nefumători, decât pentru fumători cred că știți deja.

Alcool? Nu prea, dar din când în când este bine când îl ai, pot spune că o singură dată m-am îmbătat foarte rău. În 2004, când Liga Profesionistă nu mai accepta ca băuturile alcoolice să fie inscripționate pe tricourile fotbaliștilor, tovarășul patron al Universității Craiova din acea vreme, Dinel Staicu, a spus un singur lucru bun în cei trei ani în care a avut cârma echipei: “berea nu este o băutură alcoolică, este băutură răcoritoare”. Când este foarte cald cu ce te răcorești mai bine? Cu o bere rece, evident! Să trec berea pe lista viciilor? Nu știu, vă las pe voi să decideți . De ce îmi place atât de mult berea? Probabil pentru că m-am născut în patria Golden Brau și m-am mutat în Timișoreana.

Am pus prea multe întrebări în paragraful anterior, așa că nu mă întrebați de etnobotanice sau alte rahaturi halucinogene! Pentru asta m-am înscris în Asociația Eu-România. Să trecem la cele personale.

În primul rând este calculatorul. Se întâmplă foarte des să stau degeaba la pc, să nu fac nimic, aceeași problemă o are și Alex. Sunt conștient de acest viciu, dar niciodată nu cred că voi scăpa de el. De fiecare dată când nu am ce face dau un refresh la Facebook sau citesc foarte multe bloguri și site-uri, dar niciodată nu îmi fac simțită prezenta, deși articolele pe care le lecturez sunt foarte interesante. Despre cărți prefer să nu vorbesc, o prietenă mi-a zis că de trei ani spun că mă apuc să citesc.

Beau cafea aproape zilnic, o fi bine sau rău, voi vedea în timp. Sucul preferat este Cola, iar cartofii prăjiți sunt în fața mea la cel puțin două zile, McDonalds sau KFC nu mă tentează.

Există vicii bune? Da, există! Și nu mă refer la lucruri extraterestre, ci la hip-hop care este prezent zilnic în urechile mele. Nu pot sta o zi fără să ascult muzică, mi-am luat piesele favorite chiar și în Spania, iar Sișu și Dragonu nu erau bagabonți doar în țara minunilor, ci și în Peninsula Iberică. Cei doi, Cedry2k, Paraziții, Bibanu, C.I.A., Bitză, creTzu, Deliric1, mi-au îndrumat de multe ori pașii.

Știu că am lungit-o foarte mult, îmi cer scuze, sper că se găsesc câțiva nebuni care să citească atât, dar mi-am mai adus aminte de două vici: timiditatea și naivitatea. Sunt situații în care vorbesc excesiv, bine sau rău, dar de multe ori fac pe mutu, și nu cel de la Fiorentina, pe el l-am imitat ieri la fotbal. Nu mă simt bine decât în preajma persoanelor cu care am vicii în comun.

Ieri am dat și pase de gol, nu numai goluri, așa că mai pasez ceva: această leapșă. Deme a primit-o deja, așa că mai rămân AlePalconi, proaspăta noastră comentatoare Dora Cascadora și, ca leapșa să nu rămână doar în Banat, dau o pasă lungă către ZborDeFlutureVisator, tocmai la București.

Foto via

Posted in Chestii | Tagged , , , , , , | 15 Comments

Protected: După cinci luni de #Timișoara

This post is password protected. To view it please enter your password below:


Posted in Chestii | Tagged , , , | Enter your password to view comments.