Perfu nu e foarte prost

Nu sunt hater și nu o să fiu niciodată, am mai spus-o cu o altă ocazie. Ieri, din plictiseală am intrat pe blogul acestui blogger necunoscut – Perfu. Din articol în articol, am ajuns la unul în care făcea un clasament (sau încerca) al celor mai citiți/talentați/buni bloggeri din România. Mă amuzam copios, promit. Prin comentarii, am găsit comentariul lui, cu referire la Makavelis, Manafu, Chinezu și câțiva mari bloggeri, pe care el îi înjura (aveți aici printscreen).

Ca să nu râd singur, am dat-o și pe twitter:

Mă, când vreți să râdeți de prostie, dar dinaia din plin, intrați aici http://bit.ly/eSwX1h Un mic preview http://twitpic.com/4gkuwg
@AlexGheorghitan
Alex Gheorghiţan

Azi dimineață (la 12 și ceva, atunci mă trezisem) intră acest mare blogger Perfu pe mess și începe să înjure și să strige în stânga și în dreapta. Nu, nu am făcut articolul ăsta ca să pun conversația cu el, pentru că aș dovedi că am creier la fel de puțin ca al lui. Nu mai spun că el crede că pe planetă se află 10.000 de miliarde de oameni și că eu nu sunt la curent cu demografia, dacă zic (,) că pe planetă sunt 6-7 miliarde de oameni, nu mai spun că el crede că vreau să fac și eu trafic de pe urma lui, și așa mai departe. Nu vreau să mă leg de astea.

Ce mă uimește: el nu e (foarte) prost mă. Serios acum. L-a mințit cineva cu o chestie și de atunci ține în gură rahatul ăsta. El crede că dacă intrii pe domaintools.com și pui un site acolo, dacă mai sunt multe siteuri hostate pe ip-ul ăla, ai host gratis. Omule, asta e cea mai mare tâmpenie auzită zilele astea!! Nu mă apuc să îți dovedesc ție nicăieri că eu am host la godaddy și că plătesc lunar la ei, nu mă apuc să te învăț. Doar atât îți spun: ăla care te-a învățat asta, a făcut mișto de tine.

Posted in Fun:) | Tagged , , , | 44 Comments

Adio!

Degeaba stai lângă mine acum…mai bine pleci, sau…mai rămâi câteva secunde, să-ţi mai pot privii ochii, acei ochi în care mă pierd aşa uşor, care îmi seacă puterile.

Deja e prea târziu, te văd cum pleci pe aceeaşi alee pe care te-am văzut şi prima oara în timp ce te îndreptai spre mine. Aş vrea să te strig, să te văd întorcându-te la mine, dar e prea târziu, sufletele noastre sunt precum două frunze purtate de un vânt tomnatic, îndeajuns de puternic pentru a despărţi două “frunze” ce nu se vor mai întâlni niciodată.

Imi plec capul, mi-l cuprind în palme…este mult prea greu, durerea îmi sfaşie inima în mii de bucăţi, iar tu îţi vezi de drum.Lacrimile îmi îngheaţă obrajii, niciodată nu au fost atât de dureroase, niciodată atât de greu de suportat!

Dumnezeule, iubirea…sentiment atât de frumos, de înălţător mă poate distruge într-o singură clipă, astfel? De ce eu? De ce noi! De ce devenim actorii unei drame atât de repede? De ce sentimente atât de nevinovate sunt călcate în picioare? De ce? De ce? De ce…    Simt cum sufletul mi se descompune…e atât de greu de suportat, am nevoie de tine! Dar tu…te distanţezi, mă laşi cu o povară mult prea grea, pe care nu cred că voi avea puterea necesară de a o purta singură!

Îmi revin în minte toate momentele paradiziace trăite cu tine, toate clipele în care ne şopteam cu atâta emoţie “Te iubesc!”, dar nimic nu mă mai face să zâmbesc…totul e atât de dureros, lacrimile curg necontenit, doar ele îmi mai rămân, doar ele sunt “alături” de mine. Apăsarea aceasta ucigătoare îmi vlăguieşte până şi corpul, mă las purtată de ea în neant, poate asa îmi va fi mai bine!

Mi-e atât de greu să îţi spun adio, să ştiu că de mâine nu vei mai fi lângă mine, nu-mi vei mai spune că mă adori pentru că exist, că nu mă vei mai ajuta atunci când viaţa se incăpăţânează să mă doboare la pământ, că nu o să mai am acel umăr pe care vreau să plâng când sunt dezamăgită, că nu o să fii cu mine atunci când mă simt cea mai fericită, când simt că totul îmi aparţine, când viaţa pare a fi atât de frumoasa…

Îmi fixez privirile pe acel ceva…pe care mi l-ai dăruit cu atâta dragoste, când sentimentele noastre erau atât de pure, singurul lucru rămas de la tine! Îmi amintesc şi acum vorbele spuse când mi l-ai dăruit -“Ţine-l mereu aproape şi o să fii înconjurată mereu numai de bucurii!”. Acum aş vrea să-l rup, să nu mai fie un întreg, să fie patru bucăţi ce par să nu fi avut nicio legătură unele cu altele! Oricât aş încerca nu pot, iubirea noastră e precum petalele acestui trifoi cu 4 foi, odată ce va fi descompusă, niciodată nu va mai reveni la forma iniţială.

Iţi spun adio ţie…spun adio tuturor creaţiilor lumeşti, mă îndrept cu paşi înceţi, dar siguri, spre un loc mult mai bun, lipsit de durere!

Adio! :(

Posted in Creatie | Tagged , , , , , | 5 Comments

Ce înseamnă să te plictisești și să fii căcănar

Nu știu ce să cred. Ori nametii.com ajunge să fie un blog influent și pățim așa cum a pățit zoso (să se supere câțiva pe ideile noastre și să dea cu blogul jos), ori există oameni suficient de retardați care cred că dacă dai cu un blog/site jos ești „ăl mai tare din parcare”.

Da, nametii.com a fost picat pentru vreo 4 ore din cauza unui tâmpit (nu are rost să îi dau link, așa-i?) care din lipsa prietenilor pe care îi are în afara online-ului, se plictisește grav. Îi mulțumesc pe calea asta. De ce? Mi-am făcut și eu curățenie prin pluginuri și am rearanjat tema (animalulele, să îmi spui acum ce mai aveam în sidebar, că mai e ceva ce am omis, știu).

Cum am reușit să pun blogul din nou în funcțiune? Singur nu puteam. Asta pentru că nu mă pricep foarte și nu am vrut să îl stric o muncă de doi ani. De el s-au ocupat 3 oameni cărora le mulțumesc enorm: Iustinian Popa, Marin Cristian și Marius Bălăban. Mulțumesc mult domnilor, încă odată.

Foto via zoso.

P.S: băi căcat cu ochi, pișă-te pe tine și dă vina pe mine.

Posted in Fun:) | Tagged , | 13 Comments

De ce scriu? plus câteva gânduri

Jteph are pentru un mine un fel de leapșă pe care eu o îl consider un fel de interviu. El are întrebările puse invers, dar eu o să le întorc, pentru că vreau să o fac cu cap (nu că el nu ar fi făcut-o, dar îmi place să îl tachinez).

1. Când ai început să scrii online?
Puțini dintre cititori știu că eu am un blog mult mai personal decât ăsta. De fapt, îl am în sensul că există. Dar când m-am mutat pe nametii.com, l-am lăsat. Mi-am luat adio de la el. Primul articol pe blogul ăla e din 1 decembrie 2008. A trecut ceva timp de atunci. Iar pe nametii.com, după cum spuneam și ieri, am început din 1 aprilie 2009.

2. Ce te motivează să scrii pe blog?
În ultimele luni (exceptând ultima săptămână) am cam neglijat blogul. Dar pentru că Dan s-a mutat pe domeniu propriu și că am avut mai mult conflicte în legătură cu asta, i-am promis că o să scriu pe nămeții în fiecare zi. Și îmi place să văd că fiecare articol de-al meu are câteva comentarii. Înseamnă că cineva citește ce scriu pe aici.

3. Cum reacționezi la comentariile negative?
De cele mai multe ori, dacă sunt cu înjurături și cuvinte tâmpite, le șterg. Dacă sunt pe subiect și își expun punctul de vedere într-un mod frumos și cuminte, le răspund. Bine, mai sunt și cazuri, când le ignor.

4. Care a fost ideea inițială de la care ai pornit?
Asta sigur nu mai țin minte. Știu că scriam numai bălării pe timpuri.

5. Ce linkuri ții în blogroll?
Acum ceva timp, aveam un adevărat pomelnic la blogroll. Odată cu schimbarea hostului, din cauza nepriceperii mele, am pierdut blogroll-ul și asta mă bucură, într-un fel. Pentru că aveam vreo 150-200 de linkuri în blogroll și apăreau foarte urât. Dar mie îmi plăceau acum câțiva ani. Îmi plăcea ideea că mă urmăresc toți cei din blogroll.

6. Cum te-a schimbat pe tine blogul?
În bine și iarăși în bine. De ce? Pentru că am cunoscut persoane minunate prin intermediul lui și ușor, ușor, cu ideile mele și ale persoanelor cu care am avut contact, am început să și câștig din internet. Și da, se poate.

7. Ce așteptări ai pe viitor de la blogul tău?
În primul rând, ăsta nu e doar blogul meu. Suntem o adevărată echipă aici, chiar dacă în ultimul timp, cam toți l-au neglijat. Iar în al doilea rând, ca așteptări… Hmm, mi-ar plăcea să mă oprească lumea pe stradă și să mă întrebe: „auzi, tu ești admin la nametii.com?”. Da, chiar cred că o să ajung/em citiți.

8. Cât despre vizitatorii/cititorii acestui blog?
Vă mulțumim că ne citiți și vă mulțumim că sunteți tot în creștere (la număr mă refer). În ultimul timp suntem citiți tot mai des de „grilaje”, „cărucioare copii”, „anunțuri matrimoniale”, dar vă înțelegem și de asemenea vă rugăm să citiți aici.

Am auzit că trebuie să dau și eu mai departe micuțul interviu. Așadar trec mai departe la DuntzDeme și Lavinnia (pe care nu am mai auzit-o de mult). Iar pentru că nu le pot lăsa pe ele trei singure, o trimit și către Dan și către Danniel.

Posted in Chestii | Tagged , , , , | 8 Comments

Toată lumea sărbătorește

Azi e ziua premierelor, din câte se pare. Da, chiar dacă e 1 aprilie. Apropo: ce păcăleli ați pregătit pentru azi?

După câteva săptămâni de teste, schimbări de teme, nervi, pluginuri și tot tacâmul, s-a lansat nudart.info. În principiu, de el se va ocupa Elsa (bineînțeles că nu se poate fără al ei Jteph) și colegii ei. Iar de administrare…eu. Blogatu sărbătorește și el 4 ani de la lansare: la mulți ani blocatule, iar aiurea se pregătește deja să îi ofere o sumă modică, zic eu, de 8 zerouri: fără vreo cifră înainte de ele.

Azi se face un an de când am cunoscut o persoană minunată și sunt mândru de asta. Azi se fac doi ani de când este deschis nametii.com și sunt foarte mândru și de asta. Azi se fac ….

Dar se mai fac multe? Gata, la somn. La mulți ani!
Cine a mai lăudat pe toată lumea? Jteph. E clar? E clar.

Posted in Chestii | Tagged , , , , | 12 Comments