Întotdeauna m-au fascinat fotografiile în care pe lângă partea de sus de cele mai multe ori munți, apare și în partea de jos sub formă de reflecție – în apă. Dar întotdeauna! Sunt așa de naturale și de frumoase încât atunci când le văd, simt că văd live acel peisaj. De multe ori stau și caut pe google exact imagini dinalea. Astăzi am găsit două foarte faine:
După ce au lansat imnul crizei și au avut succes cu el, cei de la Comedis au lansat și Imnul sfârșitului crizei. Bineînțeles, așa cum ne-au obișnuit, piesa este o parodie, negativul este copiat după piesa Loca de la Shakira.
Deci am ieșit din criză, sau nu?
P.S: arată bune fetele.
Cam asta e întrebarea ce mi-am pus-o când am ieşit de la biblioteca şcolii.
Da, sunt multe rafturi acolo, deci sunt multe cărţi. Dar de ce tocmai când am neapărată nevoie de ceva, nu găsesc? Deşi eram foarte sigură pe mine că voi găsi măcar o carte pe care mai apoi să o citesc în camera mea, în linişte…în timp ce beau o ceaşcă de cafea, am avut totuşi neplăcerea de a mi se schimba (iar) planurile!
Aşa că, intru eu în bibliotecă, returnez cartea pe care am luat-o acum o săptămână şi pe care am terminat-o de citit: Friedrich Nietzsche (a se citi Nice) – Dincolo de Bine şi de Rău şi îi cer bibliotecarei Avarul de Moliere. Cu o amabilitate ieşită din comun îmi spune că nu mai are această carte. Nu e nicio problemă. Cer alta: Divină Comedie de Dante Aligheri. Cu un zâmbet destul de stupid, îmi spune că nici pe aceasta nu o are.
Ok. O ultimă încercare: dacă aveţi, daţi-mi orice scriere de Jean de la Fontaine. Cu aceeaşi ironie spune că a avut o carte, dar a dat-o. „Sunt o ghinionistă”, îmi spun. Haide, o ultimă încercare! „Cidul de Pierre Corneille, aveţi”? Acelaşi răspuns! Aceeaşi ironie, dar fără amabilitatea cu care eram obişnuită până acum: „Nu. Nici pe asta nu o am.”
Gata, renunţ. Nu mai are sens. Nimic din ce vreau nu are. Deşi, se presupune că e o bibliotecă. Şi la bibliotecă, găseşti multe cărţi, nu? Dar tocmai cele mai importante cărţi din literatura universală, nu le are. Sunt o ghinionistă? Şi dacă nu, de ce de (aproape) fiecare dată când vreau nespus de mult o carte de la bibliotecă, rămân cu buza umflată?
Teo a dat ieri pe facebook piesa asta, dar când am văzut numele „Mi-e dor de noi” și când am văzut cât de cunoscut sună (sunt multe piese cu titlul ăsta – prima trupă care îmi vine în cap e Hi-Q, cu a lor piesă „Mi-e dor de tine, dor de noi”) am crezut că e o piesă veche și nu am ascultat-o. Însă când am dat de ea acum, de dimineață, am văzut pe youtube că e urcată de ieri (4 aprilie). Când am văzut că are aproape 40.000 de ascultări într-o zi, ceea ce pentru o piesă românească mi se pare foarte bine, mi-am zis că trebuie ascultată.
Și da, piesa sună bine. Mie îmi place. O întrebare am: pe youtube e urcată pe canalul de la catmusicoffice cu numele DJ Project feat. Giulia – Mi-e dor de noi (Radio Edit): ce înseamnă radio edit-ul ăla? Că a fost scoasă și într-o variantă brută acum ceva timp și acum au mixat-o puțin sau ce?
Doar petale uscate, Cazute pe-o carte
Imi spun ca tu….Esti departe
Si nu stii cum arde, Si nu stii cum doare
Tu nu esti…unde e soareNici nu-mi amintesc de cand stau aici
De cand tot astept sa ma ridici
Ce rost are timpu, daca nu suntem noi
Pentru iubire-i nevoie de doi.REFREN:
Doar petale uscate, Cazute pe-o carte
Imi spun ca tu….Esti departe
Si nu stii cum arde, Si nu stii cum doare
Tu nu esti…unde e soare
Imi e dor, imi e dor
Imi e dor, imi e dor(x2)
Imi e dor, imi e dor, imi e dor, imi e dor
Mi-e atat de dor de noi cateodata.
Imi e dor, imi e dor
Imi e dor, imi e dor
Ca te-am pierdut sunt doar eu vinovataCu bratele-ntinse, si ochii inchisi
Veneam spre tine, stiind ca ma prinzi.
Spuneai ca sunt aerul ce-l respiri
Nu mai pot traii din amintiri.REFREN:
Doar petale uscate, Cazute pe-o carte
Imi spun ca tu….Esti departe
Si nu stii cum arde, Si nu stii cum doare
Tu nu esti…unde e soare
Imi e dor, imi e dor
Imi e dor, imi e dor
Mi-e atat de dor de noi cateodata
Imi e dor, imi e dor
Imi e dor, imi e dor
Ca te-am pierdut sunt doar eu vinovata.
Imi e dor, imi e dor
Imi e dor, imi e dor
Mi-e atat de dor de noi cateodata
Imi e dor, imi e dor,
Imi e dor, imi e dor
Ca te-am pierdut sunt doar eu vïnovata
Astăzi o să împrumut de la Jteph ideea cu „Word of the Day” și o să vorbim despre rest și ca să fiu și mai clar, despre restul de la supermarket. Toți am fost măcar odată într-un supermarket să facem cumpărături. Asta măcar înainte de marile sărbători. Eu și colegii de apartament mergem odată la 2 zile și asta pentru că este în blocul de peste stradă. Dacă ar fi la noi în bloc, am merge zilnic. Dar lenea de a trece strada e mare.
Deci ați fost la supermarket. Eh, ați cumpărat ceva obiecte promotionale – că după alea aleargă românii - cumpărați de câțiva zeci, câteva sute de lei și rămâne rest. Tanti (de obicei tanti) aia de acolo, îți pune în restieră câteva bacnote și ceva monezi (monede?!). De cele mai multe ori, restierele din supermarketuri sunt de tablă/fier (acum nu vorbesc de asta din imagine). Să presupunem că aveți rest vreo 2 monezi (monede?!) de 50 de bani. Mie mi se întâmplă de multe ori să alerg după ele pe tabla aia de acolo și de foarte multe ori mă las păgubaș și le las acolo.
Voi ce faceți? Stați să alergați după banii ăia până îi prindeți?
