Este timpul pentru compilația lunii mai, compilație cu cele mai tari faze ale lunii. Prin cele mai tari faze ale lunii, mă refer la cele mai tari fail-uri, toate strânse într-un filmuleț de 8 minute. Plus încă 2-3 faze amuzante din luna trecută. Filmulețele amuzante sunt strânse într-un singur video de un olandez, care face asta de câțiva ani. Vă sfătuiesc să vă abonați la canalul lui de youtube. Enjoy!
Dacă domnul destin are vreun gând cu noi, mă rog, îi stau la dispoziţie, deşi eu credeam că fieştecare om este tatăl faptelor sale, nu?
La drept vorbind, povestea asta m-a tulburat serios. De aceea, nici nu-mi amintesc ce naiba am făcut la Piteşti. Rubedenia doamnei-maman a avut de-a face, probabil, cu o făptură picată din lună. Tot timpul cât am stat de vorbă cu ea eram cu gândul la enigmaticul meu sprâncenat. Ajunsesem, la urma urmei, să cred că am fost trimisă în provincie nu pentru treburile doamei-maman, ci pentru a mă întâlni cu efigia greacă.
Uite, îmi pun gâtul pe butuc, dacă n-o fi aşa. Altfel, nu’mi explic de ce mă simt atât de răvăşită. Parcă s-a stârnit o furtună în interiorul meu. Adică, nu furtună, o schimbare plăcută, aşa, ca o mireasmă, ca o stare nostalgică, imposibil de spus în vorbe. Aş vrea ceva, şi nu stiu ce. Uneori, îmi vine să plâng, dar nu plâng, pentru că n-am motiv. După aceea, mă liniştesc şi lăsându-mă pe aripa visului, mă văd ajunsă scriitoare celebră, dând autografe într-o mare librărie miilor de cititori care mă adoră, mă aclamă!
Şi, printre ei, iată, îl văd pe el. Asta-i Himalaya fericirilor! Spune tu, nu e stupid? Zău aşa!
Nu, nu-i stupid. Tărăşenia începe să-mi dea serios de gândit. Chiar să mă îngrijorez, din pricina obsesiei care nu ma slăbeşte deloc. Ca să fiu sinceră, cred că m-am scântit puţin la cap. Ştii de ce? Pentru că am început să trăiesc cu el. Da, da, ca soţ şi soţie. Stai, nu te speria, totul se pretrece decât în închipuirea mea. Prin urmare, trăiască imaginaţia!
Când m-am întors la Bucureşti, compartimentul era plin de călători, dar eu nu l-am văzut, l-am instalat pe măiestatea sa Sprâncenatul în faţa mea şi am pălăvrăgit împreună de toate, câte în lună şi în stele. Neştiind cum îl cheamă, n-am avut încotro şi i-am pus un nume: Ivar. De ce Ivar şi nu Radu, Ion, Barbu sau Matei? Habar n-am. Nu ştiam nici ce profesie are: atunci, l-am făcut ataşat de legaţie; puteam să-l fac şi consilier, dar ziceam: Hai să nu exagerăm, e prea juvenil, n-are mutră de consilier. După asta am aranjat cu domiciliul, plasându-l, generos, în strada Romană numărul 200 bis, într-o vilă somptuoasă, cu o grădină ca în O mie şi una de nopţi, gemând de platani, baobabi, sicomori, arbori de pâine, nuci de cocos, portocali, lămâi, în fine, un adevărat magazin de coloniale.
Pagina 57 din “Scrisoare de dragoste” de Mihail Drumeş
Astăzi am văzut pe facebook un citat pe care îl avea o fată la stare.
Mi-a sărit în ochi pentru că îmi părea foarte cunoscut, numai că eu știam că provine dintr-o melodie ( Sting- if you love somebody set them free) , dar eu știam decât o parte din ce am vazut pe facebook.
Citatul original este următorul: “If you love someone, set them free. If they come back, they’re yours. If they don’t, they never were.”- Richard Bach
Ce am văzut eu pe facebook era: “Dacă iubești pe cineva.. las-o să plece! Dacă se întoarce e a ta! Dacă nu , nu a fost niciodată! ( 2 pac)”
În paranteză este trecut 2 pac, eu una nu am găsit ca aparținând lui 2 pac, rândurile de mai sus, țin să precizez despre asta pentru că sunt chiar curiosă dacă are vreo melodie și aș vrea să o aud.
În caz că cineva găsește ceva să lase link, vă rog!
Voi ați făcut asta, ați lăsat pe cineva să plece, l-ați eliberat? Dacă ați făcut-o, s-a mai întors la voi?
Eu am făcut-o…. se pare că nu am avut niciodată pe acea persoană… nici nu știu dacă a înțeles ce am făcut și de ce am făcut…
Știți gluma aia care circulă în online, gen: „Mircică a dat gol. Îl vrei la Steaua?” sau ”Barça a bătut. O vrei la Steaua?” sau „O Dacie a trecut un BMW. O vrei la Steaua?”? Le știți, nu?
Eh, să nu încercați niciodată gluma asta în mediul anti/ne – online. Nu o să vă iasă. True story!
De-ar fi să mor prea devreme
Nu vreau să mă plângi pe mine
Vreau să plângi a noastră iubire
Şi-ale mele speranţe vii.
De-ar fi să mor prea devreme
Nu mă închide în al tău suflet
Nu mă uita în timp pierdut
Şi nu mă pierde în trecut.
De-ar fi să mor prea devreme
Nu te înneca în amintiri trecute
Trezeşte-mă pe mine din nou
Fă-mi inima să mai bată o dată.
De-ar fi să mor prea devreme
Mai visează-mă o noapte,
Mai atinge-mă o dată
Şi mai sărută-mă o secundă.
De-ar fi să mor prea devreme
Nu-mi îngropa şi sufletul,
Lasă-l să-ţi fie alături
Şi de mine să-ţi amintească.
De-ar fi să mor prea devreme
Citeşte ce-am scris
Şi iubeşte ce-am fost.
Mai doreşte-ma o dată.
via zaza. Vezi și: Deliric1 – “Negru” (Scrisoare către Isus)
