Bună!

Da, știu! A trecut atât timp de când nu am mai scris…. dar nu despre asta vreau să vorbesc…

Nu înțeleg de ce oamenii nu acționează atunci când trebuie să o facă?! De curând, o persoană și-a dat seama sau a început să o ”frământe” gândul că a greșit față de mine și voia să știe dacă mai sunt supărată. Ba chiar conștiința îl măcina și nu suporta gândul acesta! Nu înțeleg cum după luni de zile de tăcere, în care se puteau trimite mesajele acelea din bun simț de sărbători, a început acestă ”frământare”?! Răspunsul a fost că atunci era altă persoană, iar de acum nu își va mai ascunde sentimentele, regretele…Nu înțeleg cum dintr-o dată îți pasă dacă o persoană este supărată pe tine, ce părere i-ai lăsat, iar cu câtva timp în urma nu te interesa absolut deloc, poate că nu dădeai doi banii pe asta?!

Tot timpul am apreciat inițiativa cuiva de a îndrepta lucrurile indiferent când o face, dar nu și în cazul acesta. De ce? Pentru că în urma conversației, concluzia trasă era că acea persoană nu avea de gând să mă facă să îmi schimb părerea despre ea, sub motivul că asta depinde numai de mine și nu are cum să facă asta. Într-adevăr asta depinde de mine, dar consider că și cealaltă persoană trebuie să facă ceva pentru a-mi schimba părerea, mai ales când ea este cea care a greșit. Greșesc eu oare? Voi ați făcut precum persoana povestită?

P.S.: Între noi nu era nicio legătură sentimentală.

Da, sunt multe rafturi acolo, deci sunt multe cărţi. Dar de ce tocmai când am neapărată nevoie de ceva, nu găsesc? Deşi eram foarte sigură pe mine că voi găsi măcar o carte pe care mai apoi să o citesc în camera mea, în linişte…în timp ce beau o ceaşcă de cafea, am avut totuşi neplăcerea de a mi se schimba (iar) planurile!

Aşa că, intru eu în bibliotecă, returnez cartea pe care am luat-o acum o săptămână şi pe care am terminat-o de citit: Friedrich Nietzsche (a se citi Nice) – Dincolo de Bine şi de Rău şi îi cer bibliotecarei Avarul de Moliere. Cu o amabilitate ieşită din comun îmi spune că nu mai are această carte. Nu e nicio problemă. Cer alta: Divină Comedie de Dante Aligheri. Cu un zâmbet destul de stupid, îmi spune că nici pe aceasta nu o are.

Ok. O ultimă încercare: dacă aveţi, daţi-mi orice scriere de Jean de la Fontaine. Cu aceeaşi ironie spune că a avut o carte, dar a dat-o. „€œSunt o ghinionistă”, îmi spun. Haide, o ultimă încercare! „Cidul de Pierre Corneille, aveţi”? Acelaşi răspuns! Aceeaşi ironie, dar fără amabilitatea cu care eram obişnuită până acum: „€œNu. Nici pe asta nu o am.”

Gata, renunţ. Nu mai are sens. Nimic din ce vreau nu are. Deşi, se presupune că e o bibliotecă. Şi la bibliotecă, găseşti multe cărţi, nu? Dar tocmai cele mai importante cărţi din literatura universală, nu le are. Sunt o ghinionistă? Şi dacă nu, de ce de (aproape) fiecare dată când vreau nespus de mult o carte de la bibliotecă, rămân cu buza umflată?

Ce voi scrie aici, o să fie un articol scurt, iar motivul pentru care o să fie pe blog, este că ar fi fost prea lung pentru twitter.

Mă gândesc așa: ca femeie, ca actriță, joci într-un film. În filmul ăla, te dezbraci (nu mă refer la filmele porno), te culci cu câțiva bărbați (repet: nu despre filmele porno e vorba), ajungi să faci anumite lucruri. Peste câțiva ani, o să ai copii. Când sunt mici, nu o să știe nimic. Dar când o să crească mari, o să își dorească să vadă filmele în care ai jucat. Și o să le vadă.

Nu crezi că o să le fie rușine? Nu crezi că o să se simtă aiurea atunci când ajung în clasă, și o să vină vreunu să zică: aseară am văzut țâțele lu maică-ta la tv, sau maică-ta s-a culcat și cu tomberonistu’ ăla, în final? Ce explicații o să le dai copiilor? Că ai muncit, ca să le oferi lor un viitor strălucit?

Ce o să ajungă copii ăia, dacă tu ai fost cum ai fost? Mai bine, sau la fel, sigur nu. Mai rău, da!

Din partea mea…rușine!

Pentru români oricine ar fi președinte, cu siguranță nu ar fi bun, ba are șuvița mai lungă, acela e prostănac, celălalt s-a folosit de numele lui Tudor Chirilă în campanie, “dacă iasă acela ne întoarcem la comunism”… Ok, ne putem descurca cu asta pentru că nimeni nu este perfect, mai ales pentru această funcție. Un șef de stat ar trebui să fie, în primul rând, deștept, să recunoască greșelile și să învețe din ele. Când spunem Boc, deja sare din schemă această calitate.

„În ultima vreme, România nu mai are femei, are mămici. Nu mai are copii, are bebeluşi. Toată ţara a devenit o ţară plină de mămicuţe şi bebeluşi.” Nu, Mr. President, România devine o țară din ce în ce mai săracă, puterea de cumpărare a populației scade pe zi ce trece datorită TVA-ului de 24% și tăierilor salariale din ultima jumătate de an. În plus, aceea nu este o declarație demnă de un președinte. Nu știu nici până acum care este scopul majorării TVA-ului, chiar dacă ar fi fost o decizie impusă de FMI, acesta nu a dus decât la creșterea evaziunii fiscale, iar unii români preferă să plătească taxe vecinilor bulgari.

În încheiere, vă sugerez să dați like acestei pagini de facebook. Sună utopic, nu se vor strânge niciodată peste 100.000, dar ar trebui să facem o încercare și să promovăm cum putem pagina.

A venit acea zi, 31 mai parcă, 20.000 de bugetari din 800.000 au protestat în Piaţa Victoriei, dar foarte multe din activităţile lor s-au desfăşurat în acea zi. Amuzant este modul în care au protestat, făcând “imn naţional” o manea: “Dansul pinguinului“, este de lăudat că nu s-au înregistrat incidente, dar nici să protestezi în halul acesta când ştii că un sfert din salariul tău va intra/a intrat în alte buzunare. Cred că nici 15% nu au participat la grevă ştiind că singura soluţie ar fi fost îngheţarea totală a sectorului bugetar, vă mai amintiţi de  greva celor de la R.A.T.B?

Ieri a fost o nouă zi “interesantă” pentru români, CFR şi METROREX au majorat preţul biletelor cu 8%, iar poliţiştii ar fi trebuit să nu mai dea amenzi, să nu mai dirijeze circulaţia, patrulele să nu intervină decât dacă se face apel la 112. Limitarea activităţii poliţiei a fost o ştire care m-a speriat, toţi maniacii şi vitezomanii puteau ieşi pe stradă şi putea ieşi haos. Pe ruta Timişoara-Târgu-Jiu am văzut mai mulţi poliţişti cu radare decât am văzut toată vara la un loc. În oraş, Târgu-Jiu, echipajele de poliţie  erau pe toate străzile principale, la fel, nici în zilele cele mai aglomerate nu erau aşa. Nu ştiu dacă au dat şi amenzi, sunt fericit că nu am aflat:)

Acum, după ce am văzut că nicio formă de protest nu este dusă la capăt, de ce mai spuneţi că faceţi grevă, cu ce vă încălzeşte? Îmi amintesc că la lansarea piesei “Bag p**a în lume şi v-o fac cadou” se vorbea de revoluţie (Doamne fereşte). Oare liderii sindicali sunt manipulaţi politic sau sunt prea mici pentru o acţiune atât de puternică?

Vreau să vă prezint un fragment, din „Autoportret într-o oglindă spartă de Octavian Paler”, în care mă regăsesc:

“Mi se părea, în acele zile, că şcoala îşi înţelegea rău rolul: în loc să ne înveţe cum să gândim, ţinea cu orice preţ să ne înveţe ce trebuie să gândim. Eram trataţi ca nişte roboţi, se făcea apel doar la memoria noastră, nu la inteligenţa noastră; aşa îmi justificam accesul de independenţă. Şi ce era bacalaureatul, ziceam, dacă nu o verificare a modului în care reuşise şcoala să ne îndoape memoria cu date şi informaţii pe care aveam să le uităm apoi în câteva luni? În mod ostentativ, m-am hotărât să mă supun acestui test obligatoriu fără nici o pregătire specială.”

Numai că eu, această stare nu o am acum în clasa a XII-a, ci de mai mult timp…Pot explica această stare dar mai bine nu o fac, cei care mă cunosc poate mă vor înţelege şi mă vor aproba. Se pare că lucrurile nici atunci nu stăteau altfel, dar  azi situaţia devine din  ce în ce mai rea… Şi asta e doar părerea mea…

După ce că acele maşini sunt nişte adevărate epave şi ai impresia că mergi cu căruţa sau tractorul, şi asta din cauza şoferilor care din  lăcomie şi goana lor pentru bani le încarcă cu pasageri pănă la refuz, mai dau şi peste persoane fără bun simţ şi maniere. Timp de aproximativ 2 ore am fost nevoită, vinerea aceasta,  să suport comentariile nepoliticoase ale şoferului (care mai mult ca sigur era însurat) la adresa femeilor, fetelor  şi a altor pasageri după ce aceştia coborau în staţii, să suport 2-3 băieţi care nu au învăţat că muzica de pe telefon sau mp4 sau ce aveau ei se ascultă în CĂŞTI! După ce că preferinţele muzicale ale şoferului se auzeau în boxele din maşină, mai trebuia sa mai aud încă 3 melodii diferite din faţa şi spatele meu. Nu am nimic cu preferinţele muzicale ale nimănui, chiar dacă muzica era sau nu pe placul meu,  dar dacă ai căşti chiar nu înţeleg de ce nu le foloseşti??

Pe parcursul drumului m-am rugat în sinea mea că poate se simt şi ei şi o opresc, sau o dau mai încet, dar…. nimic… l-a un moment dat chiar vroiam să îi rog să oprească dar m-am abţinut pentru a evita un posibil conflict, asta din partea lor, pentru că nu păreau ei prea înţelegători ca să ia rugămintea mea drept o rugăminte şi nu o ofensă. Poate suna că i-am etchetat drept neînţelegători, dar nu e aşa pentru că am obervat cum erau…

Nu aveam nimic cu muzica de pe maşină, ar fi chiar absurb ca să sugerez eu şoferului să pună ce vreau eu.

Şi toate astea s-au întâmplat din cauza mea! Pentru că mi-am uitat căştile! Ele mă puteau ajuta să mă “izolez”. Chiar dacă am avut o carte cu mine nu am putut să mă concetrez asupra ei….

Voi aţi fost puşi într-o situaţie asemănătoare? Le-aţi atrage atenţia sau v-aţi gândi mai bine şi i-aţi lăsa în pace?

Teleziunea nu este nimic altceva decât un mare CIRC! O mascaradă oferită de politicieni, mai ales în perioada alegeriilor, domnişoare posesoare de bust care au nevoie de bani uită de principiile morale şi apar în emisiuniile pamflet, a obsedaţiilor de rating. Otv-ul, Kanal D şi alte canale asemănătoare au devenit oglinda ţării noastre. Vedem pe aceste posturi incultură, mizerie, prost gust, bârfă televizată, subiecte inventate, denaturare!

E strigător faptul că sunt persoane foarte multe  care urmăresc aşa ceva, de plăcere pentru că aşa sunt şi ele, sau pentru că nu ştiu să fie selective şi nu îşi dau seama că tot ceea ce văd nu este decât ceva regizat.

E trist acest lucru!
De ce am ales să scriu despre asta? Pentru că o fată care este din aceeaşi localitate cu mine a apărut într-o emisiune de genul acesta.

O emisiune de pe kanal D, Fata lui tata se numeşte emisiunea. Până aseară nu m-am uitat niciodată la această emisiune, nu urmăresc aşa ceva, dar am făcut o excepţie.

Fata aceasta a fost cu mine în şcoală şi părea o fată cuminte, silitoare, avea note foarte bune, şefă de clasă, şirul continuă. Şi se pare că s-a schimbat după ce a plecat la facultate la Bucureşti.

Se pare că a acceptat să apară pentru bani, în această emisiune.

După cum spun ei personajele şi întâmplările pe care se bazează scenariul fiecărui episod sunt fictive(fata avea alt nume, era din altă localitate).

Să vă spun aşa zisa poveste:  fata nu mai ţinea legătura cu părinţii ei, aceştia încep să devină suspicioşii pentru că aceasta nici măcar la telefon nu le răspundea şi la mesagerie le intra un mesaj vocal în italiană. Părinţii apelează la emisiune pentru ca fata lor să fie pusă sub filaj, şi aceştia află că ea face video-chating împreună cu o prietenă, pentru bani. Aceasta a cunsocut un italian prin intermediul internetului, de pe care storcea bani, şi urma să plece la el în Italia.

Nu o înţeleg de ce a acceptat să apară la această emisiune, să se dezbrace, să facă gesturi indecente cu prietena ei etc. Asta doar pentru câteva sute de euro sau cât le oferă cei de la televiune!

Unde sunt principiile ei morale? Cum a putut să accepte să joace un asemenea rol şi să se înjosească doar pentru nişte bani. E penibilă!

Oare părinţii ei au ştiut?

Eu îmi pun atâtea întrebări şi sunt mişcată de acest lucru şi ea este vizibil indiferentă, la un moment dat ce a acceptat.

CNA-ul doarme! Câtă ignoranţă ucigătoare!

Dacă vreţi să apăreţi la tembelizor plănuiţi un masacru ceva şi veţi apărea la ştirile de la ora 5, dar pentru asta nu  ve-ţi fi plătiţi!:-j Aşa că luaţi exemplu de la fata asta! Dacă nu vă interesează ce cred ceilalţi e numai bine!

Hai Pass-Media! Asta nu e democraţie!

C.I.A. – Pass media

Scris roz… fetele ştiu de ce!