Mie mi se pare că 80% din ele se aseamănă, exemplele sunt evidente şi numai are rost să le zic, dar eu pot spune că sunt o mare fană a serialelor(nu telenovelelor). Unele mi-au provocat chiar dependenţă, iar asta nu e tocmai un lucru bun.

Vă întreb pe voi: Ce seriale preferaţi şi de ce?

PS: Lista mea: Agatha Christie- Poirot, Heroes, Gossip Girl, CSI :NY/ Miami , The Big Bang Theory, Legend of the Seeker, Grey’s Anatomy,The Vampires Diares, Dr. House…

O sa încep cu un salut, nu am mai scris de muuult timp…

M-am decis să scriu despre reclame, dar nu orice reclame (chiar dacă majoritatea sunt absolut penibile și cretine), ci reclamele la medicamente.

Povestea e cam aceeași in toate reclamele care vizează vânzarea și promovarea medicamentelor:

Un el (sau ea) este bolnav, îl doare capul, strănută, tușește, nu e important ce simptome prezintă,  ci faptul că are ceva , iar protagonistul se vaietă că se simte rau. În urmatorul moment apare cel ce al doilea personaj (povestea lui niciodata nu e prezentată, deși acesta este chiar deznodamantul reclamei) și îi dă eroului nostru medicamentul mult așteptat. Personajul nostru iși revine ca prin minune în câteva secunde, iar totul se termină cu un final fericit.

Ceea ce mă deranjeaza nu este lipsa lor de imaginație și nici faptul că personajele joacă penibil , ci o idee care mi se pare cel  puțin  înălțătoare, măreață ( lista poate continua)…  și anume aceea că personajul episodic (cel anonim și bun la suflet) are mereu medicamentul potrivit asupra sa și nu este greu de anticipat faptul că va da acel leac altui om mai nevoiaș.

Pe voi ce reclame vă enervează la culme? Vă deranjează lipsa de idei a unor producători de propagande?

Scurta de joi:

Acum o luna de zile mi-a trimis una dintre cele mai bune prietene ale mele o melodie. M-am indragostit de piesa aceasta, e pur si simplu mirifica…
Versurile sunt sincere, profunde, linia melodica vine manusa versurilor cat si interpretei, iar ideea e ca muzica nu trebuie sa fie plina de influente hause sau minimal pentru a placea cuiva…
Va las sa ascultati piesa.

Ps: Crezi ca o melodie poate sa fie frumoasa si fara sa apartina curentului ” de club”?

O sa incep cu un simplu buna….

Saptamana aceasta a trebuit sa suport inceputul primaverii, ceea ce este chiar mirobolant, dar in acelasi timp m-am si imbolnavit si am stat in casa cam 3 zile, dand un mega party alaturi de pisica mea si ceaiul din mana…
Am primit prea multe cadouri, iar acest lucru imi displace pentru ca:
- majoritatea sunt de toata jena, oricum ma asteptam sa primesc o groaza de nimicuri si sa nu imi placa mai nimic, dar totusi le multumesc.
- sunt lipsite de imaginatie si frumusete
-denota lipsa de interes si faptul ca acel cadou e facut din obligatie nu din placere…

Gestul conteaza?

Pentru mine nu… stiu suna materialist… dar sa fim seriosi , cati dintre voi nu au primit un cadou penibil (putin zis) si nu stiau cum sa isi mai ascunda dezamagirea, multumind printre dinti ?
Adica, frate daca faci un cadou, da ceva cu gust nu o porcarie sau tine macar cont de gusturile persoanei in cauza…

Ps: Intrebarea mea:
Gestul sau cadoul conteaza pentru tine?

Ei bine m-am gandit sa scriu in fiecare saptamana intamplari,peripetii prin care am trecut:
Saptamana acesta, dupa cum stiti am avut vacanta si mi-am propus sa invat, iar de fiecare data cand deschideam un caiet ba imi suna telefonul sau ma striga mami ca vrea sa o ajut, ca in final sa mai vina si cineva in vizita astfel sansele mele fiind spulberate, cred ca universul comploteaza impotriva mea…
Lunea trecuta iesisim sa fac niste cumparaturi si sa ma intalnesc cu Ana, iar cum mergeam eu ganditoare era sa dea o masina peste mine… binenteles ca s-a oprit si din ea iese un tip, chiar dragut cu grobite(de unde stiu? Mi-a zambit! :)) )el fiind destul de nervos si vroia sa tipe, mi-am cerut scuze si mi-a zambit si a zis ca nu eu sa il iert,ca e vina lui. Apoi a intrat in masina si a disparut…in fine ….m-am intalnit cu Ana si imi zice:
“Sa vezi cu cine iesim azi la suc!”, am intrebat cu cine, chiar daca nu ma interesa, gandul imi era la tipul respectiv.”Pai… cu un prieten de al fratelui meu,ala care era la facultate….” , ea tot vorbea, dar jur ca nu am auzit absolut nimic si acum incerc sa imi amintesc dar degeaba, parca e un roman nescris…
Intr-un final dupa mai multe cumparaturi am ajuns la pizzeria cu pricina, intram ne asezam la masa si facem comandat,eu apoi i-am zis ca ma duc pan la baie sa ma aranjez putin, parul imi era chiufulit(cum imi sta mie mai mereu), iar cand m-am intors la masa..pe cineva vad….?

Ps: Pupici !
Cam atat pentru moment…

Suntem in luna ferbruarie, in luna in care dragostea este peste tot….

Imi era dor de un film de dragoste si de curand am dat peste trailer-ul următor.

Apoi am vazut ca acest film este inspirat dupa o carte: Dear John, scrisa de Nicloas Sparks, autorul unor altor doua carti care au avut o ecranizare,deasemenea fiind filmele mele preferate: “The Notebook” si “A walk to remeber”.

Il are ca protagonist pe John Tyree(Channing Tatum).Intr-o premisa, el se indragosteste de frumoasa ,dar si conservatoarea studenta Savannah (Amanda Seyfried).Aceasta se afla intr-o vacanta de primavara atunci cand il inalneste pentru prima data pe JOhn, un soldat aflat in permisie.Cei doi se indragostesc nebuneste unul de celalat,chiar de la prima vedere.Pe parcursul urmatorilor sapte ani, pe masura ce trece timpul fiecare deplasare a lui John pare si mai greu de suportat pentru ei,singurele care il ajuta sa nu dispere sunt scrisorile de dragoste pe care i le trimite Savannah.
Acesta corespondenta va avea insa consecinte tragice…

Intrebarea mea este: Povestile de dragoste pot exista si in viata reala? Bate viata filmul?

PS: Pupici!

Astazi am citit intr-un ziar urmatorul articol:

“Peter Backus, un profesor universitar de matematică a descoperit în urma unui studiu, că un om normalare doar o şansă din 285.000 să găsească partenerul perfect, informează telegraph.co.uk.

Matematicianul de la Universitatea Warwick şi-a publicat studiul în lucrarea “De ce nu am o prietenă?”. Britanicul a efectuat cercetarea chiar pe propria persoană. Cifrele lui Peter Backus spun că din 30 de milioane de femei câte trăiesc în Marea Britanie, doar 26 ar fi potrivite pentru el. Astfel, şansele să-şi întâlnească femeia visurilor sunt aproape nule.

“Dacă ies pe străzile Londrei, am şanse 0.0000034% să întâlnesc aleasa inimii”, a spus Peter Backus. Acesta a adăugat: “Poate că cercetarea sună un pic pesimist pentru cei singuri, dar vestea bună este că nu e vina lor”. Pentru a ajunge la acest rezultat, profesorul în vârstă de 30 de ani a folosit o formulă numită “Ecuaţia întunecată”, care a fost utilizată iniţial pentru a verifica viaţa extraterestră.”

Dupa ce am citit acest articol, in coltul gurii am schitat un zambet destul de cinic, asta recunosc si m-a facut sa ma simt atat de bine si sa zic:
“Indubitabil de aceea sunt singura!”.
Binenteles apoi a urmat linistea aceea care e apasatoare si totusi placuta care m-a facut sa ma gandesc …:
“Oare voi considerati ca sunteti alaturi de sufletul vostru pereche?”
Poate ca subcontientul nostru lucreaza,iar atunci cand iubim nu ne permite decat sa vedem lucrurile bune si unice in persoana de langa noi, poate de aceea cand ajungem sa fim raniti suntem asa devastati.Ma mai gandeam si inca ma gandesc ca poate sunteti foarte norocosi, iar soarta va surade si jumatatea voastra este deja langa voi, ceea ce face stiinta aproape plictisitoare.
Dar nu am eu de unde sa stiu prea multe despre iubire avand in vedere ca nu iubesc,am iubit… voi vedea pe viitor ce va urma, dar momentan sunt multumita de acest studiu . Aici binenteles ca graieste egoismul si egocentrismul meu,nu omul care sunt eu in fiecare zi, dar cateodata ma gandesc ca e bine sa ne punem si pe noi pe primul plan.

PS: Ti-ai gasit jumatatea?
Astept raspunsul!
Pupici!

Cu pasi repezi se apropie sfarsitul anului 2009 si inceputul anului 2010.
In acest an pot spune ca am trecut prin multe si am invatat tot atat de multe.
Cum v-am obisnuit nu imi place sa scriu pagini intregi si sa ocolesc subiectul, asa ca am o intrebare:
- Ce planuri ai pentru anul care vine?

Eu, una nu am nici macar un singur plan, pentru ca niciodata nu mi se indeplinesc sau macar sunt pe jumatate indeplinite… asa ca eu raman pe varianta de a fi spontan.

PS: Am promis ca voi mai pune poze si asa am sa fac.
Pupici!

Cele mai bune lucruri in viata sunt cele gratis si anume: nasterea (sansa la o viata), iubirea si lucrurile acelea marunte care te prind de mana si iti ating sufletul.
Ce anume te face mai fericit : ultimul telefon cumparat sau cele doua cuvinte “Te iubesc!” ?
Telefonul e bun pana apare unul nou, dar adevaratele sentimente nu se schimba in functie de “trend”. Zambetul si rasul copiilor ce se joaca in zapada nu are efect ca o pastila a fericirii asupra subcontientului tau?
Imbratisarea bunicului calda, plina de iubire nu e mult mai placuta decat un cardigan cumparat la reducere dintr-un mall? Mirosul cozonacului facut in casa nu are ceva aparte? Ai da acest miros si caldura caminului pentru o pizzerie din centrul orasului?

Daca raspunsul tau este da atunci esti mai superficial decat o papusa Barbie, iar asta nu te face om ci doar o marioneta.
Nu trebuie ca un lucru sa valoreze multi euro sau dolari pentru a avea o semnificatie aparte, ci doar sa sa aiba acel ceva care sigur iti va insenina ziua sau macar momentul.

PS: Pupici!

Ps: Pupici!