Vreau să vă prezint un fragment, din „Autoportret într-o oglindă spartă de Octavian Paler”, în care mă regăsesc:

“Mi se părea, în acele zile, că şcoala îşi înţelegea rău rolul: în loc să ne înveţe cum să gândim, ţinea cu orice preţ să ne înveţe ce trebuie să gândim. Eram trataţi ca nişte roboţi, se făcea apel doar la memoria noastră, nu la inteligenţa noastră; aşa îmi justificam accesul de independenţă. Şi ce era bacalaureatul, ziceam, dacă nu o verificare a modului în care reuşise şcoala să ne îndoape memoria cu date şi informaţii pe care aveam să le uităm apoi în câteva luni? În mod ostentativ, m-am hotărât să mă supun acestui test obligatoriu fără nici o pregătire specială.”

Numai că eu, această stare nu o am acum în clasa a XII-a, ci de mai mult timp…Pot explica această stare dar mai bine nu o fac, cei care mă cunosc poate mă vor înţelege şi mă vor aproba. Se pare că lucrurile nici atunci nu stăteau altfel, dar  azi situaţia devine din  ce în ce mai rea… Şi asta e doar părerea mea…

1. …. Sofocle s-a îndrăgostit nebuneşte de o femeie tânără cand trecuse de optzeci de ani? Temându-se că va pierde ce avea de moştenit, unul din fiii săi l-a dat în judecată, acuzându-l că nu mai era în toate minţile. În loc să se apere, Sofocle s-a apucat să le citească judecătorilor un fragment din tragedia la care lucra Oedip la Colonos. Când a sfârşit, judecătorii l-au achitat şi, apoi, în semn de respect, l-au condus până acasă. (amintit şi de Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă).
2. …la vârsta de 130 de ani Adam a avut un fiu şi i-a pus numele Set? Că la 105 ani Set l-a avut pe Enos? Că la 90 de ani, Enos l-a avut pe Cain?
3. …Goethe avea aproape 80 de ani când s-a îndrăgostit ca un adolescent de o puştoaică de 17 ani, pe care ar fi vrut chiar să o ia de soţie?
4. …Aristotel şi Teofrast atribuiau virtuţi pietrelor preţioase: smaraldul ar stimula memoria, perla ar alunga durerile de cap, safirul folositor împotriva muşcăturilor de scorpioni şi şerpi?
5. …Pe zidurile din Babilon, puteau merge două care alături (erau foarte late!)?
6. …în templul lui Zoroastru, se făcea întuneric ziua în amiaza mare, iar lămpile se aprindeau singure?
7. …o rîmă introdusă în canalul unui labirint în formă de T, unul dintre celelalte braţe ale labirintului duce la o cameră întunecoasă şi umedă, mediu foarte favorabil pentru ea, iar celălalt braţ duce la o sursă de excitare electrică. După 20-100 de încercări, viermele se îndreaptă în mod regulat spre braţul unde a găsit mediul favorabil, evitand direcţia unde a întalnit şocul. Deci, s-a adaptat. Trebuie să subliniem că ţine minte drumul cel bun numai timp de 6 ore, după care începe să greşească. După 24 de ore, uită totul şi trebuie să se facă iarăşi 20 pană la 100 de repetiţii ca să înveţe din nou?? (experimentul R.M. Yerkes.)

Într-o dimineaţă, am auzit la radio, pe unul din prezentatori, spunând o vorbă foarte cunoscută tuturor, aceea că ştim cum ne va merge întreaga zi, încă de dimineaţă.

Acesta mergea pe ideea că ne vom simţi toată ziua aşa cum ne simţim după ce ne trezim. ( asta după ce a început să dezvolte ideea)

Ţin să contrazic atât pe el cât şi ideea mai sus spusă. Adică, mă voi simţi toată ziua somnoroasă!?? Eu una aşa mă simt după ce mă trezesc (tind să cred că şi el era încă somnoros când a zis asta).

Iar ideea că îmi va merge toată ziua cum mi-a mers de dimineaţă sau în funcţie de starea de spirit pe care o am dimineaţa, nici aceasta nu este valabilă, în cazul meu. De multe ori poate că am avut dimineţi oribile, iar restul zilei a fost chiar ok şi seara s-a terminat frumos, sau dimineţi frumoase, pline de veselie ca apoi restul zilei să fie foarte neplăcut, şi tot aşa…

Eu una, nu cred că cineva primul lucru la care se gândeşte dimineaţa, e: „Pfff azi o să am o zi urată!” sau „Ce zi frumoasă o să am!”, asta dacă nu vrea să îşi inducă singur cum vrea să se simtă. Mi se pare chiar ok să îţi spui lucruri pozitive pentru a-ţi crea singur o stare de spirit bună (chestia asta la mine funcţionează).

Voi ce părere aveţi despre acest lucru, că ştim cum ne va merge întreaga zi încă de dimineţă?

După ce că acele maşini sunt nişte adevărate epave şi ai impresia că mergi cu căruţa sau tractorul, şi asta din cauza şoferilor care din  lăcomie şi goana lor pentru bani le încarcă cu pasageri pănă la refuz, mai dau şi peste persoane fără bun simţ şi maniere. Timp de aproximativ 2 ore am fost nevoită, vinerea aceasta,  să suport comentariile nepoliticoase ale şoferului (care mai mult ca sigur era însurat) la adresa femeilor, fetelor  şi a altor pasageri după ce aceştia coborau în staţii, să suport 2-3 băieţi care nu au învăţat că muzica de pe telefon sau mp4 sau ce aveau ei se ascultă în CĂŞTI! După ce că preferinţele muzicale ale şoferului se auzeau în boxele din maşină, mai trebuia sa mai aud încă 3 melodii diferite din faţa şi spatele meu. Nu am nimic cu preferinţele muzicale ale nimănui, chiar dacă muzica era sau nu pe placul meu,  dar dacă ai căşti chiar nu înţeleg de ce nu le foloseşti??

Pe parcursul drumului m-am rugat în sinea mea că poate se simt şi ei şi o opresc, sau o dau mai încet, dar…. nimic… l-a un moment dat chiar vroiam să îi rog să oprească dar m-am abţinut pentru a evita un posibil conflict, asta din partea lor, pentru că nu păreau ei prea înţelegători ca să ia rugămintea mea drept o rugăminte şi nu o ofensă. Poate suna că i-am etchetat drept neînţelegători, dar nu e aşa pentru că am obervat cum erau…

Nu aveam nimic cu muzica de pe maşină, ar fi chiar absurb ca să sugerez eu şoferului să pună ce vreau eu.

Şi toate astea s-au întâmplat din cauza mea! Pentru că mi-am uitat căştile! Ele mă puteau ajuta să mă “izolez”. Chiar dacă am avut o carte cu mine nu am putut să mă concetrez asupra ei….

Voi aţi fost puşi într-o situaţie asemănătoare? Le-aţi atrage atenţia sau v-aţi gândi mai bine şi i-aţi lăsa în pace?