Nu mă înţeleg! Şi în alte zile când aş vrea să fac toate astea nu am când…
Vi se întâmplă şi vouă aşa?
Vă influenţează vremea starea de spirit?

Astăzi am văzut pe facebook un citat pe care îl avea o fată la stare.

Mi-a sărit în ochi pentru că îmi părea foarte cunoscut, numai că eu știam că provine dintr-o melodie ( Sting- if you love somebody set them free) , dar eu știam decât o parte din ce am vazut pe facebook.

Citatul original este următorul: “If you love someone, set them free. If they come back, they’re yours. If they don’t, they never were.”- Richard Bach

Ce am văzut eu pe facebook era: “Dacă iubești pe cineva.. las-o să plece! Dacă se întoarce e a ta! Dacă nu , nu a fost niciodată! ( 2 pac)”

În paranteză este trecut 2 pac, eu una nu am găsit ca aparținând lui  2 pac, rândurile de mai sus, țin să precizez despre asta pentru că sunt chiar curiosă dacă are vreo melodie și aș vrea să o aud.

În caz că cineva găsește ceva să lase link, vă rog!

Voi ați făcut asta, ați lăsat pe cineva să plece, l-ați eliberat? Dacă ați făcut-o, s-a mai întors la voi?

Eu am făcut-o…. se pare că nu am avut niciodată pe acea persoană…  nici nu știu dacă a înțeles ce am făcut și de ce am făcut…

Bună!

Da, știu! A trecut atât timp de când nu am mai scris…. dar nu despre asta vreau să vorbesc…

Nu înțeleg de ce oamenii nu acționează atunci când trebuie să o facă?! De curând, o persoană și-a dat seama sau a început să o ”frământe” gândul că a greșit față de mine și voia să știe dacă mai sunt supărată. Ba chiar conștiința îl măcina și nu suporta gândul acesta! Nu înțeleg cum după luni de zile de tăcere, în care se puteau trimite mesajele acelea din bun simț de sărbători, a început acestă ”frământare”?! Răspunsul a fost că atunci era altă persoană, iar de acum nu își va mai ascunde sentimentele, regretele…Nu înțeleg cum dintr-o dată îți pasă dacă o persoană este supărată pe tine, ce părere i-ai lăsat, iar cu câtva timp în urma nu te interesa absolut deloc, poate că nu dădeai doi banii pe asta?!

Tot timpul am apreciat inițiativa cuiva de a îndrepta lucrurile indiferent când o face, dar nu și în cazul acesta. De ce? Pentru că în urma conversației, concluzia trasă era că acea persoană nu avea de gând să mă facă să îmi schimb părerea despre ea, sub motivul că asta depinde numai de mine și nu are cum să facă asta. Într-adevăr asta depinde de mine, dar consider că și cealaltă persoană trebuie să facă ceva pentru a-mi schimba părerea, mai ales când ea este cea care a greșit. Greșesc eu oare? Voi ați făcut precum persoana povestită?

P.S.: Între noi nu era nicio legătură sentimentală.

Nu de curând am citit Legea lui Murphy de Arthur Bloch.

Pot spune că a fost un adevărat deliciu şi amuzament pentru mine. Am râs foarte mult când am citit această carte!

De ce? Pentru că multe din acele legi mi se potriveau. Unele le mai ştiam dar nu în totalitate.

Am să enumăr câteva din cele care mi se potrivesc:

• Ori de câte ori îţi propui să faci ceva, există altceva care trebuie făcut înainte.
• Lucrurile care pot să meargă prost nu se termină niciodată.
• Când lucrurile merg bine, ceva tot merge prost.
• Chiar şi  atunci când lucrurile pur şi simplu nu se mai pot înrăutăţii, tot o fac.
• Ori de câte ori lucrurile par să se îndrepte, ai omis ceva.
• Ce începe bine se termină prost. Ce începe prost se termină şi mai prost.
• Îţi dai seama că un lucru a mers prost abia după ce-ai comis un anumit număr de greşeli.
• Dacă vrei, nu poţi.
• Ocazia ţi se iveşte de fiecare dată cu cel mai prost prilej.
• Dintre două evenimente posibile, are loc doar cel nedorit.
• Dacă mai multe lucruri merg prost , ele o fac în ordinea cea mai proastă cu putinţă.
• După ce lucrurile merg din rău în mai rău, ciclul se repetă.

Iar acestea mi se întâmplă cel mai des…sunt o aiurită ;)) :

• Găseşti întotdeauna ceva în ultimul loc unde cauţi.
  
• Găseşti întodeauna ceva în primul loc unde cauţi, dar nu-l găseşti când te uiţi acolo pentru prima oară.
  
• Poţi găsi întotdeauna ceea ce nu cauţi.
  
• Cea mai rapidă metodă de-a găsi un lucru e să începi să  cauţi un altul.
  

• Dacă un obiect pierdut este găsit, un altul dispare.

Partea cu căutarea şi găsirea unui lucru de care ai nevoie, vi s-a întâmplat?

Mie mereu :))!

O zi frumoasă vă doresc!

Mă bucur nespus că ne-am redeschis blogul pentru că aşa o să pot ţine legătura mai mult cu nămeţii mei, acum când unii ne-am împrăştiat, şi totodată de a vă împărtăşii micile noastre mari întâmplări, să le numesc aşa…

S-au întâmplat multe de când am avut blogul închis…
Şi când mă gândesc câte planuri, vise aveam…
Nu că acum aş fi renunţat la ele, dar am ajuns la o concluzie nu tocmai fericită…

Aceea că întotdeauna când mi-am dorit ceva cu tot dinadinsul, dar întotdeauna, nu am reuşit. Şi nu ceva legat din punct de vedere financiar sau chestii materiale, ci lucruri legate de împlinirea mea ca persoană, lucrurile legate de viitorul meu, de fericirea mea…

Atunci când îmi doresc ceva cu tot dinadinsul parcă tot universul conspiră la realizarea acelui lucru!
Dar totuşi mă pot considera norocosă, chiar dacă nu sunt, pentru că din fericire sunt o fire care nu se lasă copleşită, am câteva zile urâte rău dar mă resemnez şi încep să fac ceva, nu stau cu mâinile în sân şi nu fac nimic.

Consider că puţin bine este pus deoparte şi pentru mine. Cine sau ce are grijă de acest lucru nu ştiu ce este, dar acel ceva, orice ar fi el…Dumnezeu,Allah, apa, Soarele…acel ceva există! Aceasta este părerea mea…

Şi  chiar dacă până acum nu am primit ce mi-am dorit nu renunţ să sper că va fi bine şi pentru mine, şi că voi fi răsplătită pentru ceea ce sunt şi ce fac.
Sper ca fiecare din cei care au terminat liceul anul acesta să fi intrat unde şi-au dorit, să fie recunoscători pentru asta, să se şi distreze dar să nu înceapă cu stângul viitorul lor…
Ştiu că acest articol e foarte subiectiv şi plin de încărcături sentimentale de tot felul…

De acum încolo încep lucrurile cu adevarăt pentru nămeţi, şi nu numai pentru noi…multe lucrurile ne vor încerca pe unii dintre noi…o persoană este sigură…EU :P
O zi faină în continuare!:*

Eu o să ma retrag în natură în compania a două persoane dragi…

Vreau să vă prezint un fragment, din „Autoportret într-o oglindă spartă de Octavian Paler”, în care mă regăsesc:

“Mi se părea, în acele zile, că şcoala îşi înţelegea rău rolul: în loc să ne înveţe cum să gândim, ţinea cu orice preţ să ne înveţe ce trebuie să gândim. Eram trataţi ca nişte roboţi, se făcea apel doar la memoria noastră, nu la inteligenţa noastră; aşa îmi justificam accesul de independenţă. Şi ce era bacalaureatul, ziceam, dacă nu o verificare a modului în care reuşise şcoala să ne îndoape memoria cu date şi informaţii pe care aveam să le uităm apoi în câteva luni? În mod ostentativ, m-am hotărât să mă supun acestui test obligatoriu fără nici o pregătire specială.”

Numai că eu, această stare nu o am acum în clasa a XII-a, ci de mai mult timp…Pot explica această stare dar mai bine nu o fac, cei care mă cunosc poate mă vor înţelege şi mă vor aproba. Se pare că lucrurile nici atunci nu stăteau altfel, dar  azi situaţia devine din  ce în ce mai rea… Şi asta e doar părerea mea…

1. …. Sofocle s-a îndrăgostit nebuneşte de o femeie tânără cand trecuse de optzeci de ani? Temându-se că va pierde ce avea de moştenit, unul din fiii săi l-a dat în judecată, acuzându-l că nu mai era în toate minţile. În loc să se apere, Sofocle s-a apucat să le citească judecătorilor un fragment din tragedia la care lucra Oedip la Colonos. Când a sfârşit, judecătorii l-au achitat şi, apoi, în semn de respect, l-au condus până acasă. (amintit şi de Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă).
2. …la vârsta de 130 de ani Adam a avut un fiu şi i-a pus numele Set? Că la 105 ani Set l-a avut pe Enos? Că la 90 de ani, Enos l-a avut pe Cain?
3. …Goethe avea aproape 80 de ani când s-a îndrăgostit ca un adolescent de o puştoaică de 17 ani, pe care ar fi vrut chiar să o ia de soţie?
4. …Aristotel şi Teofrast atribuiau virtuţi pietrelor preţioase: smaraldul ar stimula memoria, perla ar alunga durerile de cap, safirul folositor împotriva muşcăturilor de scorpioni şi şerpi?
5. …Pe zidurile din Babilon, puteau merge două care alături (erau foarte late!)?
6. …în templul lui Zoroastru, se făcea întuneric ziua în amiaza mare, iar lămpile se aprindeau singure?
7. …o rîmă introdusă în canalul unui labirint în formă de T, unul dintre celelalte braţe ale labirintului duce la o cameră întunecoasă şi umedă, mediu foarte favorabil pentru ea, iar celălalt braţ duce la o sursă de excitare electrică. După 20-100 de încercări, viermele se îndreaptă în mod regulat spre braţul unde a găsit mediul favorabil, evitand direcţia unde a întalnit şocul. Deci, s-a adaptat. Trebuie să subliniem că ţine minte drumul cel bun numai timp de 6 ore, după care începe să greşească. După 24 de ore, uită totul şi trebuie să se facă iarăşi 20 pană la 100 de repetiţii ca să înveţe din nou?? (experimentul R.M. Yerkes.)

Într-o dimineaţă, am auzit la radio, pe unul din prezentatori, spunând o vorbă foarte cunoscută tuturor, aceea că ştim cum ne va merge întreaga zi, încă de dimineaţă.

Acesta mergea pe ideea că ne vom simţi toată ziua aşa cum ne simţim după ce ne trezim. ( asta după ce a început să dezvolte ideea)

Ţin să contrazic atât pe el cât şi ideea mai sus spusă. Adică, mă voi simţi toată ziua somnoroasă!?? Eu una aşa mă simt după ce mă trezesc (tind să cred că şi el era încă somnoros când a zis asta).

Iar ideea că îmi va merge toată ziua cum mi-a mers de dimineaţă sau în funcţie de starea de spirit pe care o am dimineaţa, nici aceasta nu este valabilă, în cazul meu. De multe ori poate că am avut dimineţi oribile, iar restul zilei a fost chiar ok şi seara s-a terminat frumos, sau dimineţi frumoase, pline de veselie ca apoi restul zilei să fie foarte neplăcut, şi tot aşa…

Eu una, nu cred că cineva primul lucru la care se gândeşte dimineaţa, e: „Pfff azi o să am o zi urată!” sau „Ce zi frumoasă o să am!”, asta dacă nu vrea să îşi inducă singur cum vrea să se simtă. Mi se pare chiar ok să îţi spui lucruri pozitive pentru a-ţi crea singur o stare de spirit bună (chestia asta la mine funcţionează).

Voi ce părere aveţi despre acest lucru, că ştim cum ne va merge întreaga zi încă de dimineţă?

După ce că acele maşini sunt nişte adevărate epave şi ai impresia că mergi cu căruţa sau tractorul, şi asta din cauza şoferilor care din  lăcomie şi goana lor pentru bani le încarcă cu pasageri pănă la refuz, mai dau şi peste persoane fără bun simţ şi maniere. Timp de aproximativ 2 ore am fost nevoită, vinerea aceasta,  să suport comentariile nepoliticoase ale şoferului (care mai mult ca sigur era însurat) la adresa femeilor, fetelor  şi a altor pasageri după ce aceştia coborau în staţii, să suport 2-3 băieţi care nu au învăţat că muzica de pe telefon sau mp4 sau ce aveau ei se ascultă în CĂŞTI! După ce că preferinţele muzicale ale şoferului se auzeau în boxele din maşină, mai trebuia sa mai aud încă 3 melodii diferite din faţa şi spatele meu. Nu am nimic cu preferinţele muzicale ale nimănui, chiar dacă muzica era sau nu pe placul meu,  dar dacă ai căşti chiar nu înţeleg de ce nu le foloseşti??

Pe parcursul drumului m-am rugat în sinea mea că poate se simt şi ei şi o opresc, sau o dau mai încet, dar…. nimic… l-a un moment dat chiar vroiam să îi rog să oprească dar m-am abţinut pentru a evita un posibil conflict, asta din partea lor, pentru că nu păreau ei prea înţelegători ca să ia rugămintea mea drept o rugăminte şi nu o ofensă. Poate suna că i-am etchetat drept neînţelegători, dar nu e aşa pentru că am obervat cum erau…

Nu aveam nimic cu muzica de pe maşină, ar fi chiar absurb ca să sugerez eu şoferului să pună ce vreau eu.

Şi toate astea s-au întâmplat din cauza mea! Pentru că mi-am uitat căştile! Ele mă puteau ajuta să mă “izolez”. Chiar dacă am avut o carte cu mine nu am putut să mă concetrez asupra ei….

Voi aţi fost puşi într-o situaţie asemănătoare? Le-aţi atrage atenţia sau v-aţi gândi mai bine şi i-aţi lăsa în pace?

Haide sa va zic: cand se termina iarna eu racesc, in toiul verii eu racesc, daca nu am pastile in casa si ma duc sa cumpar, ca sa fie in casa, se stie voi raci :)), daca dorm mai putin nu ma simt obosita si nu casc ca in alte zile cand am dormit normal, cu cat dorm mai mult cu atat as dormi si mai mult si cand ma trezesc ma simt ca si cum nu as fi dormit deloc, cafeaua, cola, pepsi nu ma tine treaza daca imi e somn dorm, pot manca linistita ceva dulce si acru in acelasi timp, zgomotul ma derajeanza atunci cand  scriu dar muzica zgomotoasa nu, din contra imi da inspiratie, filmele de groaza nu ma impresioneaza, ziua ma lovesc mereu de lucrurile din casa dar noaptea cu lumina stinsa nu ma impiedic sau lovesc de nimic (am obiceiul sa bantui prin casa), cand zic ca ceva se va intampla asa va fi( de ex am zis in gluma ca ar fi “frumos” sa se arda si ultimul bec de pe strada si aia s-a intamplat dupa ce am terminat de zis :-j)…si ar mai fi de zis. Numai eu sunt asa sau si voi treceti prin chestii similare?