O părere…spusă cu părere de rău

Vreau să vă prezint un fragment, din „Autoportret într-o oglindă spartă de Octavian Paler”, în care mă regăsesc:

“Mi se părea, în acele zile, că şcoala îşi înţelegea rău rolul: în loc să ne înveţe cum să gândim, ţinea cu orice preţ să ne înveţe ce trebuie să gândim. Eram trataţi ca nişte roboţi, se făcea apel doar la memoria noastră, nu la inteligenţa noastră; aşa îmi justificam accesul de independenţă. Şi ce era bacalaureatul, ziceam, dacă nu o verificare a modului în care reuşise şcoala să ne îndoape memoria cu date şi informaţii pe care aveam să le uităm apoi în câteva luni? În mod ostentativ, m-am hotărât să mă supun acestui test obligatoriu fără nici o pregătire specială.”

Numai că eu, această stare nu o am acum în clasa a XII-a, ci de mai mult timp…Pot explica această stare dar mai bine nu o fac, cei care mă cunosc poate mă vor înţelege şi mă vor aproba. Se pare că lucrurile nici atunci nu stăteau altfel, dar  azi situaţia devine din  ce în ce mai rea… Şi asta e doar părerea mea…

No related posts.