Acum vă veţi întreba de ce titlul este tocmai acesta. Ei bine, ambalajul este exact ca şi o carapace, o aparenţă frumoasă, îmbietoare, fermecătoare care te vrăjeşte şi te ademeneşte. Privind în jurul nostru, vedem că lumea e plină de lucruri ieftine, mărunte. De nimicuri! Totul este doar de suprafaţă. Căutăm o minune, dar minunile nu mai există, deoarece nu mai credem în ele. Dorinţa de a fi deasupra tuturor este ca un magnet care ne atrage atât de mult, încât nu ne mai putem dezlipi de ea. Avem prieteni doar pentru imagine, pentru a le arăta tuturor că noi suntem cei mai cunoscuţi, cei mai tari, cei mai faimoşi oameni. Ne folosim de orice mijloc pentru a-i vedea pe ceilalţi jos, în mocirlă, zbătându-se pentru supravieţuire. Suntem animale într-o junglă a vieţii, luptându-se pentru putere, diferenţa făcând-o costumul de pe noi. Minciunile, trădările şi ura, sunt micul nostru dejun. Deţinerea puterii este cel mai important lucru pentru noi, trecând cu uşurinţă peste cadavre, fără să ne pese de familiile distruse din cauza noastră. Copii mor de foame, iar noi nu ştim ce maşină să ne mai cumpărăm (că deja avem ultimul model de BMW, şi un Range Rover. Dar nu e de-ajuns !).
Şi acum urmează întrebările: De ce?
De ce…..
- există atâtea crime pline de sânge rece?
- fetiţe de 10-12 ani sunt violate, fiindu-le distrusă viaţa de nişte nenorociţi care ar merita să moară?
- respectul a ajuns să fie calcat în picioare mereu şi mereu?
- ne este teamă să ne spunem parerea?
- îi credem pe ceilalţi mai buni decat noi şi mereu ne subapreciem?
- nu ne pasă de persoana de lângă noi, care plânge neîncetat, implorând puţină atenţie şi probabil, o vorba bună?
- suntem atât de egoişti, atât de prefăcuţi şi atât de ipocriţi încât, ne batem joc de cei mai slabi, mai puţin inteligenţi sau cu mai puţin noroc decât noi?
- nu putem să ne bucuram de lucrurile mărunte?
- e nevoie de extravaganţă pentru a mulţumi pe cineva?
De ce ?
Tot ceea ce noi suntem, este exprimat prin ambalaj: simplitate sau extravaganţă!
Caracterul nu ar trebui să stea în lucrurile pe care le deţinem, în mărimea bogăţiilor sau în mulţimea sacilor de bani ascunşi într-un seif. Caracterul stă în convingerile noastre, în bunătatea sufletului nostru şi în faptele noastre. La fel cum orice cuvânt spus trebuie să aibă o bază, tot aşa şi caracterul are nevoie de fapte pentru a-şi demonstra tăria.
Care este modul în care tu te exprimi? Eşti simplu sau extravagant?
Nu uita, că trebuie să priveşti din afară ca să îţi dai seama ce fel de ambalaj porţi!
Comments
Related posts:
- Guest Post! Povestea P.S-urilor
- Guest post G.S.! Plan de învăţat la română în clasa a XII-a
- Ce lucruri nu inteleg ei…
ai un mod interesant de a scrie, imi place!
si apropo, eu sunt simpla :)
.-= VioletaV´s last blog ..Nimic nu dureaza o vesnicie. =-.
frumos chiar gândit profund
Eu port o combinatie din prea multe ambalaje, greu de descifrat si pt mine. Niciodata nu stii ce voi face sau ce voi gandi. Dar am un suflet mare si bun, asta e tot ceea ce mai conteaza in lumea asta.
Iar in legatura cu violurile….eu daca as avea cum as pune lege sa fie castrati cei care profita astfel de fete/baieti :)
Uiti ca sunt si baieti violati :)
Intr-adevar intrebarile din articolul tau ma pune pe ganduri insa, cred ca ar trebui mereu sa ne pastram in suflet macar un gram de optimism si sa speram ca intr-o zi va fi mai bine dar, pentru acest lucru trebuie sa actionam. Fiecare lucru bun facut indiferent cat de important sau insignifiant ar fi el poate schimba forma “ambalajului” fiecaruia.
.-= ionut´s last blog ..De ce o lege a audiovizualului, nu ar fi prea mult si una a presei scrise? =-.
Cred ca expresia, sau ambalajul cuiva pornteste din interior. Nu poti juca un rol dublu, in exterior sa fi simplu, umil iar in interior sa fii extravagatnt. Daca esti un tip bun, se poate vedea si in faptele tale. Imi place cum ai scris, si cum gandesti.
@Danniel: Ai dreptate! Nu putem juca un rol dublu deodata. Dar il putem juca in diferite situatii, locuri si cu oameni diferiti. Si un exempu bun ar fi felul in care ne raportam la cei din familie ( avem mai mare grija cu limbajul, vorbim mai politicos, nu facem “nebunii” ), iar la scoala sau cu prietenii avem un comportament total diferit. Asa suntem noi: niste actori amarati pe scena vietii in cautare de spectatori, caci fara ei, rolul nostru nu mai are farmec.
Cat despre articol, eu cred ca multi sunt(sau cel putin doresc sa fie) extravaganti, insa altii(asa ca mine), opteaza pentru simplitate. Pana la urma, noi stim cum suntem in interiorul nostru, iar “ambalajul” poate fi inselator!