Eram înebunită după scrisori. Deşi pe vremea când învăţasem eu să scriu ceva mai mult şi mai complex decât bastonaşe, începuse să apăra curentul numit “internet”, pe mine mă atrăgeau foile albe, dar mai ales cele îngălbenite găsite în cărţile părinţilor. Reuşisem după câţiva ani de exersări masive de scris să reuşesc să îmi fac o adresă de mail, al cărui nume zace şi astăzi în atâtea liste. Şi nu cuprinde nici sintagme ca „pyzicutza, s3umpikutza, iubitzica”, ci doar fragmente din numele meu real.
Revenind la scrisori, vă spuneam că am o pasiune pentru ele. Cu ele au început cele mai frumoase legături din viaţă mea: o prietenie frumoasă cu o persoană de vârstă mea, de sex feminin, căreia îi înveseleam fiecare săptămână cu câte o scrisoare cu veşti şi povestiri din viaţa mea. A urmat apoi perioada “marii naivităţi” , precedată tot de aceleaşi scrisori. De data aceasta era vorba de un băiat din alt oraş, cu care vorbeam mai mult prin scrisori decât la telefon sau prin mail. Nu reuşeam să evoluez! Ultima şi actuala legătură pe care am format-o mi-a fost înlănţuită prin intermediul curentului numit mai sus, internet, dar tot cu tema scrisori. Este vorba de un el. Încercam să îl conving de beneficiul de a percepe sentimentele cuiva din felul în care acea persoană scrie. Mare probă! L-am convins? Nu l-am convins?
Aşa cum la fiecare subiect din grilă pentru bac există cerinţa de a face corespondenţa dintre titlu şi conţinut, tot aşa mă simt şi eu obligată să vă spun ce este de fapt cu acele p.s.uri. Primul P.S. îl găsisem scris la sfârşitul unei cărţi vechi, în biblioteca familiei . P.S. “ Povestea noastră de dragoste învinge povestea oricărui roman”. Începusem să mă întreb ce înseamnă acel p.s. Să fie “pe scurt”? Dar ce rost îşi avea declaraţia pe scurt? Să fie ceva codat? Un fel de Morse?
Între timp am aflat şi ce înseamnă p.s., deşi multe nopţi mi-am făcut mustrări de conştiinţă din cauza necunoaşterii semnificaţiei acelor semne. Mai târziu au devenit parte din viaţa mea. Simţeam fiecare lucru realizat cum devine un p.s. în capitolele trăite, simţeam cum ceva important avea să se aşterne pe ultimele linii.
De câteva săptămâni am redescoperit savoarea p.s.urilor. Am trăit şi parcă retrăit nu numai cuvinte frumoase, ci şi sentimente reale. Am învăţat să le interpretez, să le traduc, să le iubesc. PS.urile sunt acele cuvinte puţine care cuprind multe, sunt acele rânduri care, dincolo de speranţă şi vis, te fac să vezi o parte a realităţii din tine. P.S.urile cuprind un conţinut, dar îl elimină pe cel pe care nu vrei să îl citeşti. P.S.urile din viaţa mea au devenit motiv de fericire, idee de speranţă şi dorinţă de a trăi.
Într-un final am o întrebare la care mă gândesc de ceva timp şi nu ar fi rău ca toţi să meditam asupra ei. “Care este P.S.ul pe care aţi vrea să îl lăsaţi când trageţi linie la sfârşitul vieţii?”
Comments
Related posts:
Tweet
PS: I’ll be back :D
Pingback: Tweets that mention Guest Post! Povestea P.S-urilor | Blogul Nămeţilor -- Topsy.com
@Ionut Staicu: tu ai scris guest postul?
@DanielPreda: nu mă. O fată :))
Interesant si frumos aplauze!
.-= xSsJ´s last blog ..Cristiano Ronaldo „There’s Only ONE Ronaldo” =-.
La sfarsitul vietii ??? Pai cred ca e prea devreme sa ma gandesc la el acum ! Peste 30-40 de ani poate o sa stiu mai bine ceea ce vreau sa scriu pe mormantul meu ! Acum prefer sa nu ma gandesc !
.-= hime´s last blog ..Lady Gaga & Co =-.
Ionut Stancu a dat cea mai tare replică =))
PS: mi-a plăcut :)
.-= A.Faith´s last blog ..Simularea competenţelor digitale la elevii de clasa a 12-a =-.
:))
.-= Teea´s last blog ..5 =-.
As Lasa P.S.-ul clasic:Azi aici sunt eu,maine vei fi si tu.
@A.Faith Ionut Stancu nu a comentat aici. Poate Ionuț Staicu…
@DanielPreda: Pe bune, chiar nu-ți dai seama că postul e scris de o fată sau că „Ionuț” e nume de băiat? :|
@hime: Știi că poți să mori în orice clipă, nu? De la accidente stupide la boli incurabile, toate se pot întâmpla fără să le plănuiești prea mult :)
Un alt PS, ceva mai profud de această dată, ar fi „See you on the other side”.
Pingback: Blogu' Lu' Pricop.C » Blog Archive » Blog vs Blog #2 + Scurte de luni #6
Pingback: Blogu' Lu' Pricop.C » Blog Archive » Blog vs Blog #2 + Scurte de luni #6
Poate mi-as reprosa ca nu am luat totul de la viata si nu m-am bucurat de fiecare minut, si nu am facut tot ce as fi vrut.
@Ionut Staicu: scuze, tre să dau mielu de paşti că te-am botezat. da’ scuzi şi tu, că era târziu, n-am bunghit bine numele :)
.-= A.Faith´s last blog ..Simularea competenţelor digitale la elevii de clasa a 12-a =-.
Foarte fain potul tău Alex, ma facut să imi aducă aminte de primul PS din viaţa mea, era de la un baiat la care ţin mult atunci nu ştiam ce înseamnă şi l-am întrbat ce înseamnă. Chear ai răscolit ceva sentimente în mine cu postul ăsta, şi întrun moment delicat, să vezi ce te bat la şcolă. Şi acum să raspund şi la întrbare, de şi cred că este încă prea devreme să răspund la o astfel de întrebare. PS-ul viaţi mele cred că ar fi: “Am iubit tot ce ma înconjurat şi plec cu inima golă!”
.-= Cristiana´s last blog ..5 =-.
frumos ..
.-= Pisi´s last blog ..rebiG – Un fel de sentiment =-.
Hmm…Pai as lasa un P.S de genu’
“Te-am iubit mult…si d’aia vin dupa tine:)”
.-= ale´s last blog ..Punct si de la capat…. =-.
soopre tare postul: P.S ul meu ar fi: Am trait cum am putut si nu regret nimic din ce-am facut….. cel putin pana acum.