Uneori iluziile par realitate şi ne minţim singuri, ce bine, s-au schimbat toate, ce trist.
Mă întreb acum după încă o lovitură în plen, ce e viaţa, ascult Paraziţii şi mă gândesc, ce zic acum şi de ce scriu acest post?
Nu cred că are relevanţă să explic ce simt acum pentru că nici eu nu ştiu, sunt confuză şi nu pricep de ce trebuie să se întâmple aşa, măcar o dată în viaţă vreau să fiu sigură de un lucru, dar e aproape imposibil. Atunci când aveam impresia că toate sau pus la locul lor şi că este bine, apare şi “ea” de undeva, de unde pândea momentu prielnic să iasă la atac.
Şi nu că ar fi prima dată de la o vreme ciclul se repetă!
Aş vrea să ştiu ce să fac şi ce vreau de fapt. Oare cer eu prea mult şi nu ofer pe măsură, nu ştiu?
Comments
Related posts:
- Poveste între doi "copii"
- Satul… Între Evul Mediu şi secolul XXI
- Închisă [ganduri personale]
- Asemănarea între personaje : desene Vs. vedete
ce e prea mult strica, asa ca limiteazate la ceea ce sti ca poti :) primi/avea/etc
cristina…important e sa lupti …nu sa castigi…si fa ceea ce te face pe uh sa te simti bn…nu altceva…faptul ca ai primit o lovitura nu face nimic altceva decat sa te intareasca prin suferinta intradevar dar cert e ca te intareste si stii ceva ….tot raul spre bine…:*:*:*
so be happy girl:>:>:>
and…have fun
.-= diana´s last blog .. =-.
Timpul este cel mai bun profesor….pacat ca isi omoara toti elevii !