Un nămete mic la orizont

Noua nămeată din echipă este Irinuca. Este de treabă, simpatică, sociabilă, cam nebună ea aţa de felul ei, (dar asta a moştenit-o de la mami ei), cu aparatul foto din 24 în 24 după ea, pasionată de muzică (cine stie, poate ajung şi eu pe scenă de zilele iaşilor la anul )  şi cel mai important, nu se lasă învinsă niciodată de greutăţile  ce i se interpun în cale.

De asemenea, ea fiind puţin mai timidă, nu-i place să rănească persoanele la care ţine cel mai mult şi chiar dacă acest lucru nu se aplică şi de cealaltă parte, încearca mereu să-i facă să zâmbească şi să le ofere sprijinul necondiţionat. Natura şi muzica sunt ca un refugiu pentru ea, o liniştesc când e tristă, îi dau speranţă şi inspiraţie.

Ţin minte când eram mică, la ţară şi ai mei se enervau pe mine după ce făceam o prostie, fugeam repede şi mă urcam în mărul din fundul grădinii, stând o bună bucată de vreme, molfăind la greu din el, iar mai spre seară, când se făcea răcoare, mă strecuram usor ca un pisoi in casa, fara sa ma auda nimeni si ma ascundeam sub pătură. Iar a doua zi, happy ending, ai mei nu-mi  mai reproşau nimic. Ce viaţă…acum că sunt majoră, stau si mă gândesc ce frumoşi au fost anii copilăriei, cu bune cu rele, dar deja au început să-mi lipsească…şi chiar mi-aş dori din nou să devin un copilaş mic pe care să-l alinte toata lumea.

Related posts:

1. Viaţa de nămete